Aug
Programarea sociala I
Articol de Pera Novacovici
Lista articolelor din seria: Programarea sociala
Programarea sociala loveste cel mai tare în scopul suprem al vietii fiecaruia dintre noi.
Care e scopul suprem al majoritatii ?
Iubire si statut social.
În cazul barbatilor, ne dorim sa avem femei. Apoi vrem o sotie, apoi ne înselam sotia. Apoi divortam si cautam femei cu 20 de ani mai tinere.
Si tot asa pâna când te tin puterile.
Pe de alta parte vrem statut social.
Bani si putere. Respect. Câti dintre noi n-au visat sa fie cei mai respectati mafioti din oras ? Sincer.
Partea interesanta e ca se leaga. Statutul social si succesul cu femeile sunt legate ca si oxigenul de viata. Poti sa ai statut social si respect maxim si sa fii rupt în coate de sarac, însa ca sa ai cu adevarat succes în atractia sexuala si iubire ai nevoie de statut social.
Bun.
Si acum programarea sociala.
Fa o lista cu ce crezi tu despre :
Femei
Bani
Religie
Societate
Viata
Moarte
Iubire
Bogatie si saracie
Probabil ca ai sa repeti ca un papagal ceea ce ai fost învatat.
Crezi ca sunt concluziile tale minunate pe care le-ai deprins în scoala vietii…
Te înseli…
Prima oara, programarea sociala începe de când esti super junior.
Dresajul tau începe din clipa în care poti sa asculti comenzi…
Cum se realizeaza dresajul ?
Ca la orice animal, prin sistemul recompensa/pedeapsa
Daca faci asta…. patesti aialalta…
Te iubesc numai daca…
Daca faci asta vine lupul si te mânca si te dau la tigani
Apoi prima unealta mai evoluata de dresaj este vina. Vina este folosita de societate de la tinerete pâna la batrânete.
De ce anume trebuie sa te simti vinovat ??
Trebuie sa te simti vinovat ca îti manifesti energia facând ceea ce ai fost menit sa faci. Sex si iubire pe de-o parte si lupta pentru statut pe de alta.
Care sunt cele 2 lucruri cele mai cenzurate de societate ?
Sexul si violenta.
N-ai voie vulgaritati
N-ai voie sa îi spui uneifete ca vrei sa faci sex
N-ai voie sa înjuri
N-ai voie sa te bati
TREBUIE SA FII O FIINTA UMANA CIVILIZATA, NU UN ANIMAL
Asa ca parintii, profesorii si mass media au zis, în mod inconstient : “Oricum omul este un animal, si orice îi faci, el tot asta vrea: Sex si lupta pentru statut social. Cum sa facem atunci sa nu fie o anarhie totala si epoca de piatra? Hai sa îmblânzim animalul si sa îl facem un sclav, ca fiinta umana civilizata nu stim cum arata.
Zis si facut.
Tânara fiinta de 6-7 ani, careia i-au fost bagate pe gât regulile de baza care consta în : “ N-ai voie… urmat de o infinitate de posibilitati, merge la scoala primara.
Parintii nu pot sa îsi educe copii cum trebuie pentru ca o mare parte din zi si-o petrec pe plantatiile stapânului. Care or fi ele, ca stapânul e statul sau e patronul, ce mai conteaza. O mare de oameni care pune umarul la visele altuia în loc sa si le urmeze pe ale ei. Parintii poate îsi mai iubesc odrasla si poate ar încuraja-o sa îsi urmeze visele si destinul si sa lupte pentru independenta si libertatea ei, dar….
Asa ca odrasla trebuie trimisa în sistemul educational, sau fabrica de sclavi.
Ce înveti cel mai bine în primii 4 ani de scoala ?
Sa citesti ? Sa scrii ? Geografie ? Aritmetica ? Câte putin din toate, dar cel mai mult înveti sa ASCULTI DE AUTORITATE !!
Stai frumos în banca, aliniat perfect, în fata altarului “catedra ” unde se afla zeii carora trebuie sa le aduci tributul de supunere.
Apoi gimnaziul si liceul. Adolescenta. În perioada de 14 -18 ani se cristalizeaza personalitatea individului. Tânarul sau tânara simte ca i se apropie sfârsitul si începe sa se zbata. Începe criza de personalitate si încep întrebarile. Cine sunt ? Ce vreau ? Cine ma poate ajuta ?
În clipa asta îti ramâne o singura arma, esti singur în fata destinului si creativitatea care este o parte a inteligentei emotionale este singura care te poate salva.
Îti poate aduce bani fara sa fi sclav la fabrica.
Îti poate aduce femei fara sa le momesti cu lucruri materiale.
Te poate face un creator în adevaratul sens al cuvântului, creator al unei întregi lumi, lumea ta.
Dar stai linistit, sistemul are grija de tine si de colacul tau de salvare, creativitatea.
Societatea nu vrea indivizi creativi care au solutii la orice problema instantaneu. Dresajul ar fi un esec, asa ca toata lumea, parinti, profesori , mass media si societate au un singur scop: DISTRUGETI CREATIVITATEA !!
“Principala problema este ca aparent avem doua feluri diferite de gândire – verbal si nonverbal –, reprezentate mai degraba separat în cele doua emisfere ale creierului, iar sistemul nostru educational, la fel ca si stiinta în general, tinde sa neglijeze forma nonverbala a intelectului. Daca tragem o linie, trebuie sa spunem ca societatea moderna tinde sa discrimineze partea dreapta a creierului. (Roger Sperry, câstigator al premiului Nobel în 1981)
Personalitatea se formeaza ca rezultat al gradului cu care partile stânga si dreapta ale creierului interactioneaza (sau – în unele cazuri – nu interactioneaza). Simplificând lucrurile, putem gasi usor pe cei de “emisfera stânga”, care sunt posesorii unei gândiri analitice si ordonate si pe idealistii si visatorii care au mai dezvoltata partea dreapta.
Chiar daca stim bine ca viata de zi cu zi si activitatile marunte, dar necesare, care ne manânca tot timpul nu prea vor sa ne lase, idealul este sa dam de lucru ambelor emisfere.
Majoritatea copiilor sunt clasificati ca foarte creativi (partea dreapta) înainte sa mearga la scoala.
Dar, pentru ca sistemul nostru educational îi favorizeaza pe copiii cu rezultate bune la învatatura mai mult decât pe cei creativi, pentru ca se pune accent mult mai mult pe memorarea informatiilor (cel mai adesea “tocit” este cuvântul care descrie cel mai bine situatia), pe matematica, logica si limbaj decât pe activitati creative, la vârsta de 8 ani doar 10% din copii mai sunt considerati de o creativitate ridicata. La vârsta adulta acest procent se reduce la 2%.
va urma
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
foarte adevarat ! ai dreptate mare. din pacate.
In primul rand nu cred ca scopul suprem al vietii este cel pe care il descrii tu. Iubirea si statutul social nu sunt scopuri. Pot fi eventual mijloace pentru a atinge un scop, cum ar fi de exemplu fericirea.
Desi sunt sigura ca exista multe perspective asupra scopului suprem al vietii noastre pe acest pamant: unii ar zice ca e mantuirea, altii, mai materialisti, ar zice ca e perpetuarea speciei, nihilistii ar spune poate ca nu avem nici un scop suprem si ne invartim pe aici fara nici o treaba.
Iubirea cred ca vine oricum, daca vrem sau nu vrem, daca ne facem din asta un scop sau nu.
Dar sper din tot sufletul sa nu existe prea multi care sa creada cu adevarat ca scopul suprem al existentei noastre este statutul social.
Referitor la violenta mi se pare de dorit sa fie cenzurata de societate atunci cand nu exista autocenzura. Sper ca in privinta asta nu ai alta opinie.
Referitor la scoala si la ceea ce face ea cu noi si din noi sunt de acord cu tine. Dar asta nu inseamna ca nu exista solutii si iesire din cerc. Pentru ca nimeni nu poate pune stapanire pe mintea ta decat daca tu ii permiti.
Nu te obliga nimeni sa muncesti la stapan. Poti sa fii liber si sa iti castigi existenta in mod independent. Dar pentru asta trebuie sa accepti sa platesti pretul.
Pretul libertatii de gandire si de actiune nu e deloc mic iar faptul ca sunt putini cei dispusi sa-l plateasca nu cred ca e legat de programarea sociala ci, mai degraba, de instinctul nostru natural de a obtine rezultate maxime cu efort minim. Stii, pentru unii poate chiar “a nu duce nici o lupta” e un scop suprem in viata.
Asa ca nu intotdeauna sistemul este raspunzator de esecurile noastre. Ar fi prea simplu sa fie asa.
@ m1ha1 – multam de aprecieri
@ Mirela – Iti multumesc si tie pentru feedback.
Sa urmaresti fericirea ca scop este cea mai sigura cale spre o viata plina de dezamagiri. Pentru ca “fericit” poti sa fii. Fericirea este o emotie pe care o simti si ca orice emotie, este efemera. Practic sa iti doresti sa fii fericit ca scop inseamna sa vrei sa simti emotia fericirii in continuu ceea ce este imposibil biologic, psihologic, fizic, si sub orice forma vrei tu. De acord cu mine ca nu poti sa simti o emotie in permanenta?
Iubirea si statutul social sunt trepte in evolutia umana peste care nu poti sa sari . De asta traim o viata pamanteasca, sa evoluam si sa trecem treapta cu treapta. Evident ca exista scopuri superioare, insa nu e vina mea ca nu suntem inconjurati de Beethoveni, Brancusi, Davinci, etc. Lumea e un ritual urias de imperechere. E nevoie doar sa privesti motivele pentru care oamenii se trezesc dimineatza si ai sa ajungi la aceeasi concluzie ca si mine. Educatia are rolul de a ii invata pe oameni sa isi satisfaca nevoile de baza pentru a putea trece la nevoile superioare. Corect?
Cat despre ” noi avem alegerea si nu ne obliga nimeni” ar fi bine sa vorbesti cu tineri ai caror parinti ii santajaeaza, manipuleaza, etc sa urmeze o cale pe care parintii o vor. Eu vorbesc ZILNIC cu astfel de tineri. Este extrem de greu sa faci alegeri cand se pun presiuni uriase asupra ta si nu ai o stea calauzitoare. CUm sa alegi sa iti faci afacerea ta cand de la 15 ani ti se spune ” daca nu muncesti si nu ai un salar sigur esti un vagabond” ” uite-te la vecinu, el lucreaza si are salar, tu?”. Nu vreau sa transform comentul meu in articol sau o carte
insa te asigur ca sistemul e in asa fel pus la punct incat sa te incolteasca bine. Am sute de marturii si le strang. Am sa le folosesc pe toate in lucrarile mele ce urmeaza. Te invit sa urmaresti ce se intampla in cotinuare 
NUmai bine si inca odata, multam de feedback.
Pera
Deci am cazut de acord ca iubirea, statutul si chiar fericirea nu pot fi scopul suprem al vietii.
Despre faptul ca “lumea e un ritual urias de imperechere” asta poate fi adevarat din perspectiva masculina. Din perspectiva feminina “ritualul de imperechere” nu este decat o etapa care conduce catre MATERNITATE. Dar asta nu intelegem decat cand am ajuns la aceasta etapa. Si toate tinerele pentru care scrii tu vor intelege acest lucru candva.
Iar mie educatia mi se pare mai degraba un mijloc care te ajuta sa-ti satisfaci nevoile superioare. Ca pentru nevoile de baza nu cred ca e nevoie de nici o educatie.
E adevarat ca nu vorbesc toata ziua cu tineri care care sunt santajati sau manipulati de parintu. Dar cred ca nici nu e nevoie, pentru ca eu a, fost un astfel de tanar. Ma straduiesc sa nu repet greselile parintilor mei dar nici nu pot sa nu le recunosc si meritele care sunt mult mai multe.
Si cu toate astea a fost un moment (asa, pe la 30 de ani) cand am spus GATA, de acum fac ce vreau eu. Iar pe la 35 mi-am luat lumea in cap si am renuntat la un statutul social si la siguranta si am pornit afacerea mea. Am plecat tocmai pentru ca n-am mai suportat sistemul de care vorbesti tu. Deci stiu exact despre ce e vorba. Dar sa nu crezi ca a fi patron e o pozitie de invidiat.
Iar referitor la a-ti face afacerea ta la 15 ani, cred ca e o gluma. Nici macar din punct de vedere legal nu poti. Dar in legatura cu asta mai bine citesti articolele mele, ca am expus acolo toate variantele, cu avantaje si dezavantaje.
In concluzie, stiu ca problema pe care o abirdezi e reala, dar exista foarte multi oameni, chiar si tineri, pentru care sistemul functioneaza, ba mai mult, se folosesc de el pentru a parveni.
Iar pentru noi ceilalti, cei revoltati, exista intotdeauna solutii, dar deciziile trebuie luate in deplina cunostinta de cauza. Si niciodata nu e prea tarziu sa schimbi ceva ce nu-ti place. Viata nu se termina, ci abia incepe la 20 de ani, poti sa faci cate facultati vrei daca prima nu-ti mai convine, poti sa-ti schimbi meseria daca asa simti sau te poti apuca sa creezi chiar la orice varsta.
Astept cu interes continuarea. Pa.