Programarea neurolingvistica

Articol de Pera Novacovici

Programarea neurolingvistica este numele dat de Richard Bandler si John Grinder unui set de tehnici care descriu relatia dintre minte (neuro) si limbaj (lingvistica), limbaj verbal si nonverbal, si cum pot fi folosite aceste tehnici pentru a ajuta individul sa isi creasca calitatea vietii prin decodificarea (programarea) mintii, a corpului si a comportamentului.

Ce presupune programarea neurolingvistica este ca toate comportamentele umane au o structura care poate fi determinata, ca oamenii de succes pot fi modelati sau studiati pentru a separa anumite trasaturi sau componente cheie care ii fac mai capabili decat alti oameni si pentru folosirea acestor elemente in viata fiecarui om.

Programarea neurolingvistica se foloseste pentru crearea de tehnici in directia schimbarii gandurilor, a convingerilor si a comportamentelor gresite si instalarea unora noi, care sa aduca realizari mai bune si sa faca individul sa se simta mai bine in pielea lui. Sa-si dezvolte abilitati noi si eficiente pentru a obtine ceea ce vrea de la viata.

Cei care studiaza NLP spun ca oamenii sunt constienti de ceea ce se intampla in interiorul lor si in afara lor, in lumea externa, prin cele cinci simturi.

Bazele programarii neurolingvistice contin urmatoarele :

1. Observarea comunicarii nonverbale, cum ar fi miscarile ochilor, ale corpului, notiunile de emisfera stanga si dreapta a creierului.

2. Tehnici care schimba convingerile care nu ajuta o persoana sau o tin prinsa intr-o capcana si care nu-i permit sa evolueze.

3. Vindecarea traumelor, precum si rezolvarea a aproape oricarei probleme, printr-o tehnica numita reformulare.

4. Metode de investigare numite meta-model , care pot fi folosite pentru a explora limitarile pe care o persoana crede ca le are si care pot fi exprimate prin limbaj.

Lucrurile care pe mine m-au ajutat cel mai mult sunt, in ordinea in care le-am descoperit si le-am folosit, urmatoarele:

1. Pune doar intrebari care incep cu “CUM?”!

Mintea umana are un potential urias si, chiar daca de multe ori suntem inconstienti, creierul nostru are tot timpul un raspuns.

Asa ca, daca te vei intreba: ”De ce nu am succes?”, de exemplu, mintea va veni cu nenumarate raspunsuri corecte.

Pentru ca nu inveti destul.

Pentru ca nu stii ce vrei.

Pentru ca te limitezi singur.

Dar daca pui intrebarea “Cum fac sa am succes?”, din nou, mintea va veni cu raspunsurile corecte:

“Invata mai mult.”

“Gandeste-te bine la ceea ce vrei.”

“Nu iti mai pune piedici singur si invata de la cei care au succes.”

E o tehnica utila, pe care poti sa o folosesti de fiecare data cand ai o problema si vei vedea ce schimbare va produce doar un simplu cuvant in punerea problemei.

2. Harta nu este teritoriul. Alfred Korzybski si Gregory Bateson  sunt cei care au continuat cercetarile in acest domeniu si au spus ca nu exista experienta obiectiva, adica nu toti oamenii experimenteaza la fel o traire, un eveniment, intern sau extern. Fiecare om traieste subiectiv realitatea si niciodata nu putem percepe lumea, obiectele si oamenii in totalitatea a ceea ce sunt.

Omul poate vedea doar o mica parte din “realitate”. Spectrul culorilor, care incepe de la rosu si se termina la violet, la stanga are infrarosii, iar la dreapta ultravioletele, pe care ochiul uman nu le poate percepe.

Sunetele, omul nu le poate percepe decat intr-o mica masura in comparatie cu alte vietuitoare.

La fel e valabil pentru gust, miros si simt tactil.

Si, daca exista aceste diferente intre oameni si diferite vietuitoare, exista diferente si intre oameni. Unii oameni au anumite simturi mai dezvoltate, altii mai putin.

Deci, ceea este “realitate” pentru mine nu inseamna ca e la fel si pentru cel de langa mine.

Asadar, fiecare om isi formeaza, in functie de ce percepe, o imagine despre cum ar trebui sa fie lumea, si aceea se numeste “realitate” pentru acel om. Astfel se va crea o harta a realitatii, care difera de la om la om.

Pentru un om care nu a vazut ninsoare niciodata, zapada nu exista in harta lui despre realitate. Si probabil nu va sti ce e acela schi, bataie cu zapada sau om de zapada. Si probabil va privi ciudat pe un om care va incerca sa ii descrie acest fenomen, pentru ca el nu l-a experimentat niciodata.

Asadar, harta pe care o cream despre lume va determina in mare masura care va fi experienta noastra in lume, cum vom percepe lumea si ce alegeri ne vor sta la dispozitie pentru a trai in acea lume.

Celui care n-a vazut niciodata zapada nu-i poti cere sa schieze.

Deci, programarea neurolingvistica presupune ca oamenii nu cunosc intreaga realitate cu tot ceea ce inseamna ea si ca avem acces doar la un anumit set de convingeri, pe care le-am adunat in timp, din experientele noastre.

Asadar, daca in experienta unui om nu exista convingeri ca poate avea succes, ca poate fi tot ceea ce isi doreste si ca are la dispozitie tot ce e nevoie pentru a avea o viata frumoasa, va fi foarte greu.

In acelasi timp, un om care a cunoscut toate acestea, daca peste noapte ramane fara nimic si va trebui sa inceapa totul de la zero, odata ce va trece de necazul provocat de evenimentul nefericit, va putea in scurt timp sa ajunga unde a fost, deoarece el stie ca e posibil.

Asadar, atentie la ceea ce consideram a fi “perfect adevarat”. Convingerile noastre, valorile si perceptiile “care compun harta” nu sunt decat variante distorsionate ale realitatii (ale teritoriului).

3. Un concept, care mie mi-a placut foarte mult, este acela ca nu exista esec, ci doar lectii invatate.

Daca tu consideri ca ai esuat, considera in schimb ca ai invatat o lectie si gandeste-te cum ai putea sa te descurci mai bine data viitoare. Astfel, nu mai exista esec, ci doar feed-back si repetarea pana la succes.

Succesul insusi este un proces la care se ajunge prin esuari repetate.

Articole asemanatoare

• Tehnici avansate de comunicare (0)

Ce fac mai departe?