Mar
Priveste lumea drept in ochi
Articol de Mihaela Gheorghe
Nu stii intotdeauna unde se afla comoara ta. Poate cauti undeva, in lume, mult timp.
Poate drumul e greu sau usor, presarat cu prieteni sau doar cu singuratate.
Dar daca tii aprinsa dorinta de a cunoaste, vei gasi. Si vei gasi intodeauna in acelasi loc, in orice fel vei fi facut cautarea. Vei gasi in tine insuti. Vei cunoaste.
“Cunoastere inseamna dragoste si lumina si viziune.”
Acestea sunt cuvintele lui Helen Keller.
Poate deja ati citit carticelele frumoase din colectia Helen Keller.
Dar poate nu stiti cine a fost Helen.
Un om care nu vedea lumina.
Un copil care la doi ani si jumatate si-a pierdut, in urma unei boli, si vazul si auzul. Ramanand dintr-o data intr-o lume fara lumina si fara sunet. Undeva, intr-o lume a ei, despre care a scris mai tarziu. Cand avea sapte ani, Anne Sullivan, o invatatoare care tocmai pusese la punct o limba pentru nevazatorii surzi, ii devine aliata in invingerea intunericului si mai ales a revoltei in fata neputintei de a comunica. Anne o invata alfabetul Braille si cum sa formeze cuvinte cu degetul in palma, scriind litera cu litera.
Lumea lui Helen capata dintr-o data forma. Apoi si sunet, ea invatand sa “asculte” vibratiile” prin pipait. Asa a ascultat vioara lui Jascha Heifetz si ajuns sa-l asulte pe marele Caruso pipaindu-i buzele.
Invatand sa comunice, Helen a ajuns sa-si invinga handicapul, devenind prima persoana surda si nevazatoare care a absolvit studii superioare (colegiul Ratcliffe). A scris mai multe carti si a militat impotriva exploatarii copiilor si a pedepsei capitale. A primit un titlu onorific din partea Universitatii Harvard si din partea Universitatii Sorbona, iar in 1964 a fost decorata de presedintele Lyndon B. Johnson cu cel mai inalt titlu acordat unui civil in Statele Unite”: Medalia Prezidentiala pentru Libertate.
Ea a trait 88 de ani, inspirand mii de oameni, invatandu-i sa nu dea inapoi in fata provocarilor vietii.
Helen a vazut, a auzit si a gustat frumusetea lumii descoperite chiar in inima ei. Ea spunea:
” Cele mai bune si mai frumoase lucruri in lume nu pot fi vazute ori nici macar atinse. Ele trebuie simtite in adancul inimii.”
Si mai spunea:
“Nu pleca niciodata capul. Tine-l sus. Priveste lumea drept in ochi.”
Aici e si mai multa indrazneala. Pentru ca ochii ei, frumosii ochi albastru-cer ai copilului care radea candva la soare, au fost inlocuiti cu ochi de sticla. Doar cativa dintre apropiatii ei au stiut asta. Toti o vedeau ca pe o persoana care “privea lumea cu admiratie si cu adanca omenie.”
Da. Ea privea insa direct cu inima.
Priveste lumea drept in ochi…
Poate ai momente cand cazi. Cand nu mai gasesti inspiratie. Cand tocmai ti-au fost inselate asteptarile. Cand ti s-au inchis – a cata oara? – niste usi…
(Apropo, aici Helen mai are o vorba: “Cand o usa a fericirii ni se inchide, alta se deschide; dar deseori privim atat de mult la usa inchisa, ca nu vedem pe cea care s-a deschis.”)
Poate ai o zi de-aia in care crezi ca nimic nu merge ori “toate se intampla numai…tie.” Ori si mai rau, cand crezi ca nu esti bun de nimic. Cand gata, nu mai poti ori chiar nu mai vrei.
Imagineaza-ti atunci, cateva clipe numai, cum ar fi o lume in care sa nu vezi. Sa nu auzi. Ori si sa nu vezi si sa nu auzi. Doar cateva clipe…
Si da-ti seama cate posibilitati ai, cate daruri ai. Nemailuand in seama insusi darul de a fi viu.
Aminteste-ti de Helen, care zicea: “Priveste lumea drept in ochi.” Si atunci ridica-te si priveste. Posibil sa ai sansa, aia una la un milion – dar la un milion de clipe, ceea ce inseamna doua sanse si jumatate pe luna – cand privind lumea drept in ochi s-ar putea sa te vezi pe tine. Cu capul sus.
Oricand poti sa o iei de la capat. Indiferent ce este acum acea usa inchisa, acea nemultumire, acea neputinta. Pentru ca esti daruit cu multe. Depinde doar de tine sa vrei sa cauti acea comoara din tine, acel ceva care este al tau, doar al tau, pe care il poti, pe care il ai deja. Doar sa il scoti la lumina.
Si asa vei fi vazut…
Si asa vei vedea si mai mult…
Priveste lumea drept in ochi!
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
Draga Mihaela, personal, iti multumesc pentru acest DAR. Darul viziunii tale. Darul din sufletul tau. Fie ca sufletul fiecarei persoane atinsa de aceasta minunata lumina (e-motie) a viziunii tale (si a lui Hellen) sa se aprinda, sa lumineze si sa creeze o Lume Noua, Lumea Luminii Sufletului. Pamantul Divin. Eu numesc miracolul creatiei “Sensible touch”. Tot ceea ce atingem cu emotie, devine creatie. Insa creativitatea este pasul ce urmeaza fericirii. Fericirea este starea iluminarii depline. Cand lumina fiintei devine o stare deplina si neperisabila. Iti doresc ca tot mai multe fiinte sa se ilumineze prin atingerea ta sensibila, pentru a-si crea lumea propriei fiinte, o lume reala dar si divina. Lasa lumina sufletului tau, sa te inspire!
Draga Deaamaanth,
Eu multumesc in fata DARULUI tau. Comentariul acesta…atat de frumos… Stiu de unde vine. De Acolo, de unde tocmai am primit iar un nou val luminos.
Din Inima. Multumesc pentru ca VEZI. Pentru ca intr-adevar, cei care vad ating vietile celor din jur si toti se lumineaza. Fiindca lumina lor este scoasa la vedere.
Stii, exact cu asta, cu lumina m-am intors exact acum un sfert de ceas, dupa o calatorie in iluminare…
Si ca “tema”, exact asta avem de facut: sa iluminam! Ajutand pe cat mai multi sa-si schimbe viata, sa devina puternici, frumosi, fericiti, santosi…
Asa ca ceea ce spui tu e chiar VEDEREA a ceea ce era scris, pasul urmator din viata mea.
Si tie iti doresc lumina pentru crearea acestei lumi de care spui. Stiu bine ca vorbim de aceeasi lume…
Paseste in Frumusete!