Pe culmile puterii. La pescuit de vise.

Articol de Mihaela Gheorghe

Inainte de a continua seria despre meditatie, voi povesti un pic despre visat. Asta pentru ca inca imi e foarte proaspat in minte si in emotii seminarul de visare activa, sustinut de de Robert Moss.

Nu voi prezenta seminarul – oricum, nu de o prezentare avem mai multa nevoie, ci de practica, nu-i asa? – dar ma voi folosi de ce am invatat in aceste doua zile pentru a va mai “impinge” inca un pas pe drumul spre culmile puterii personale.

Claritatea mintii si focalizarea atentiei, cultivate atat de bine prin meditatie, sunt perfect potrivite pentru visarea activa. Iar aceasta din urma este un mod extraordinar de puternic de a ne modela viata, a noastra si a altora.

Pana la a dezvolta subiecte de anvergura, ce poate sunt foarte interesante dar servesc doar acumularii de informatii, m-am gandit la o parte practica, ce v-ar putea ajuta sa faceti ceva pentru voi si cei din jur. Ceva ce doriti sa aduca o imbunatatire, o rezolvare. Nu intru in detalii tinand de psihic, constient, inconstient, subconstient. Nu sunt specialist si nu imi propun abordari teoretice. Voi povesti cate ceva, in speranta ca veti gasi ceva folositor din experientele unora, cu aplicatie pentru voi insiva.

Cum aratam in cateva articole precedente, suntem purtatorii unor resurse fantastice. Putem sa ne folosim de ele pentru a ne imbunatati viata, pentru a ne transforma propria realitate. Principala noastra sursa pentru rezolvarea atator situatii este inspiratia. Chiar daca nu ne dam seama, ea participa tot timpul la alegerile noastre, in urma carora actionam, ori si mai mult, la acele actiuni facute “pe negandite”… Nu ma refer la ceea ce facem din instinct – fuga din calea unei masini care e gata sa ne loveasca, apararea in fata unui atac, protejarea cuiva etc – ci la ceea ce facem folosind mintea, dar fara a ne gandi prea mult. E vorba de solutii-fulger ori de scrierea unui eseu, ori de o poezie, ori de o prezentare sau un raspuns la intrebare, pentru care nu am fost pregatiti mai inainte. Acele “sclipiri” de moment, cand spunem “asa mi-a venit”…

Acestea sunt inspiratii, venite de undeva, din noi, fara sa fi fost “gandite” in prealabil, pregatite, studiate… Chiar daca leaga elemente din ce am studiat poate candva, solutiile sunt noi.

Cum sa facem sa accesam cat mai des aceasta sursa? Nu doresc nimanui situatia de “presiune”, de stres, in care din nevoie acuta, “tipam” dupa o rezolvare si acea forta a “disperarii” devine pistonul care apasa in adancul nostru, impingand afara solutia salvatoare.

E mult mai placut sa lucram pe inspiratie, educandu-ne sa facem asa.

Un astfel de mod este visarea activa. Aceea in care suntem constienti de derularea visului.

Un mod concret de a ne folosi de capacitatea noastra de a visa este visul de noapte. Visul de somn…

Concret, ar fi cam asa: Avem de gasit solutia unei probleme care ne framanta. Nu mai stim ce sa facem, iar daca totusi am gasit niste variante, nu stim pe care sa o alegem. Gandurile rotesc in cap, ne macina, poate suntem si panicati si nu mai putem gandi limpede. Poate a pierit si ultima doza de speranta. Poate problema e legata de o boala grava, de un conflict, de un proiect, de o situatie ce pare imposibil de rezolvat. Ori e doar o dorinta mai veche, o cerere ce pare fara raspuns…

Putem folosi visul “de somn”, spre a gasi solutia. Inainte de a adormi ne formulam clar intentia. O facem scriind pe o foaie ca dorim solutionarea/ ghidare pentru rezolvarea subiectului X. Ne fixam clar in minte aceasta intentie, aceea de a afla cum sa… Si intentionam “sa fim pe faza” cand apare “mesajul”, in vis, sa il prindem si sa ni-l amintim.

Putem sa primim in vis un mesaj. O imagine, un sir de imagini, ca o poveste, un cuvant, orice cu valoare de simbol. Punem la indemana foaia, langa pat, si un pix. Ne trezim si notam ce mesaj am primit. La inceput, poate nu “apare” nimic. Poate avem doar o senzatie, aceea de eliberare de grija si hotararea de a actiona intr-un anume fel. Poate ca nimic din astea. Nu-i nimic, exersam. Rezultatele vor veni, exersand. In timp se formeaza un mod de a lucra in acest fel. Se largeste “poteca” si urmeaza sa folosim din de in ce mai des inspirul…

In seminarul de care aminteam mi-am amintit acest bun obicei, practicat ca o joaca in copilarie. Am aflat ca de fapt multe din ce faceam noi in copilarie erau “chestii” foarte “destepte” si stiam noi ce faceam…

In lipsa unei “probleme” grave care sa ma “macine”, eu mi-am propus sa-mi “rezolv” un genunchi care cam “scartaie”, in ultima vreme si e cam dureros. Ce varianta e cea mai buna? Am scris pe biletel ” imi doresc ghidare in vindecarea genunchiului drept” si am intrat in… somn. Cu gandul sa fiu “pe faza” si sa prind visul, de fapt secventa de vis cu mesajul potrivit in ea. Si am mai pus ceva in intentie: sa pricep mesajul pe care il voi primi! Si chiar asa a fost! Am visat ca stateam de vorba cu mai multe persoane si le povesteam despre genunchi, iar una a inceput sa cante “Tai la-la-la-la-laaa”… Am avut ca o sclipire, care m-a “tras de maneca”, sa ies din vis si sa notez. Apoi am intrat din nou in somn. Dimineata am gasit ce scrisesem, si era limpede pentru mine ce am de facut: taichi… Intr-adevar, n-am mai lucrat constant de multa vreme, iar cand exersez, genunchii sunt primii care dau raspuns: intai protesteaza, apoi devin cei mai fericiti si ma misc mult mai usor…

Acesta e doar un mic exemplu, cu visarea din somn. Exista visul “de zi”, de transa, in care se intra si se gaseste solutia pentru o problema fara sa trebuiasca sa dormi. Se poate primi informatia ca si in visul de som, doar ca suntem intr-un soi de semitransa si “vedem” un film, o imagine, o culoare, o forma. Am asistat la povestirea unui proces de vindecare, cu cazul unui bolnav de cancer pulmonar, care mai avea de trait cel mult doua luni… In acea stare de vis, a aparut informatia prin care omul a fost ghidat sa-si trezeasca propriile resurse, schimbandu-si in primul rand atitudintea fata de boala si “lucrand” cu intentia de a se vindeca, exact la nivelul tesuturilor sale. Apoi a “vazut” cum se vindeca, “felie” cu “felie” din trup…

Forta imaginilor, a imaginatiei, este studiata acum din ce in ce mai mult si sunt diverse metode in care se recurge la lucrul cu imaginea: suprapunerea si apoi inlocuirea imaginii unui organ/ tesut bolnav cu cea a unuia sanatos etc. In visul acesta de tip “transa”, se poate ca cel care este in suferinta sa se vada cum se vindeca si apoi corpul sa preia acea serie de imagini sau chiar scenariul cu totul si sa realizeze efectiv procesul. Nu am “despicat” mecanismul, caci ce a contat a fost rezultatul: omul s-a vindecat, uimind medicii care nu pricepeau cum un cancer ce se propagase de la plamani la ficat, stomac si alte organe importante poate sa dispara fara urme…

Nu sunt fenomene paranormale. Inspiratia este sursa pe care o folosim destul de des, fara a fi constienti. Cand folosim forta intentiei, impreuna cu o atentie si o minte bine antrenate, putem sa scoatem din rezervoarele inspiratiei noastre adevaratele comori ce zac acolo, nefolosite. Altfel umblam, cum spune o poveste, cautand comoara, cand de fapt ea este diamantul tesut in poala hainei noastre…

Articole asemanatoare

• Satisfactia lucrului facut bine (1)
• Povestea omului fara suflet (0)
• Orice este posibil (0)
• Munceste pentru tine (6)
• Gillian (0)

Ce fac mai departe?