Aug
Pasiune (I)
Articol de Mihaela Gheorghe
Lista articolelor din seria: Descoperirea puterii personala
Ieri am fost in vizita la o prietena. De fapt, ea a venit in vizita in Romania, sa-si revada mama. O face de doua ori pe an, caci traieste in Japonia de peste 30 de ani. Mama ei sta intr-un bloc de patru etaje, si vecinul “de sub ea” este un tanar de 23 de ani. Isi cauta de lucru si ar vrea sa intre intr-un domeniu anume. Baiatul are doar mama, tatal a murit mai de mult si el sta cu mama, cam bolnava…
Vorbind de cum am cautat si eu si de cum am tot schimbat, pana la urma Elena l-a invitat pe Alin, sa vorbim “fata in fata”.
Alin e un tanar minunat. Placut, zambind frumos, deschis, se vede ca are deja ceva din acel aer al barbatului care “tine casa”. Lucreaza de trei ani, dar ar vrea sa incerce “altceva”. Pare mai bun acel altceva, mai bine platit. Vorbim, povestesc cum am incercat si eu si ce am gasit, cum am schimbat pana la momentul “prezent”, si incet-incet desfacem niste fire. Nu multe, doar cateva, cat sa stabilim un “plan de bataie”. Pe urma Alin pleaca si eu vorbesc cu Elena. Ea imi spune:
- E un baiat tare bun, muncitor, serios…
- Se vede limpede, zic eu.
- E disperat, are nevoie de bani…
- Nu se vede, zic eu.Nu se vede ca e disperat. Mi se pare ca e destul de chibzuit si ca stie ce vrea, acum.
Dar… doar acum. Da, are nevoie de bani, caci e greu. Mama bolnava, fara tata… Baiatul insa a terminat o facultate, urmeaza masteratul…. Si totusi… Alin se vede impins deoparte la interviuri, lovindu-se de un mare obstacol: lipsa de experienta.
- Da – i-am zis eu – multi vor sa angajeze tineri foarte tineri, cel mult 25 de ani, care sa aiba cinci ani experienta, din care vreo trei afara, sa stie sapte limbi straine (desi in companie nimeni nu stie perfect nici trei, poate nici doua), si sa vrea si salariul mediu ori chiar minim…
Desigur, exista si cazuri disperate. In care accepti orice pentru ca nu ai pe moment alternative prea multe nici prea bune. Dar de multe ori, dupa ce accepti, ramai acolo. Si trec anii… Si vezi pe altii trecand in viteza pe langa tine, “pe cai mari”, cum se zice.
“Au avut mai mult noroc”, iti zici, si strangi din dinti, acceptand coceanul care ti se serveste pe post de masa – dimineata-la pranz-si seara.
I-am aratat lui Alin ca are un avantaj, acolo unde el nu vede, unde chiar credea ca e un “handicap”. Avantajul lui enorm este varsta. Faptul ca e foarte tanar e un mare avantaj. Poate sa aleaga devreme drumul pe care sa paseasca spre cee ce il implineste.
Lipsa de experienta este chiar cautata de unii angajatori, care vor fie sa formeze ei pe cei care intra in companie, fie doar sa fie sigur ca angajatul nu va cere mult la salariu.
Nu e deloc avantajos sa generalizam: “toti vor oameni cu experienta, toti vor oameni tineri”…Conteaza incercarea, mersul inainte. E important “sa tii cu tine”. Sa stii ce valorezi. Si sa crezi in tine.
Despre asta vom mai povesti, acum ma intorc un pic la Alin si la cautarea lui.
Din start e important, e esential, cand pleci la drum, sa fixezi o tinta. Daca te urci in taxi, omul de la volan te intreaba el, in caz ca esti in transa si casti gura pe geam:
“- Unde va duc?”
Trebuie sa-i dai adresa, nu?
Numero uno, cand “pleci sa-ti cauti norocul”, e sa stii ce vrei. Mereu sa te intrebi ce vrei. Daca iti de deja clar, daca deja ai studiat si ai lucrat la asta, e mult mai simplu, dar daca nu… Sunt multi tineri, ca Alin, copii buni, care invata bine, cu note de 10, dar cand termina scoala nu stiu exact ce vor face. Fiindca se ghideaza doar dupa ce spune piata. Ce spun prietenii, ce se aude, se citeste, se vede. Confunda pe ce vor cu ce este posibil, cu ce pare posibil, in anumiti paramentri, cu ce se ofera…
Desigur, e important sa tii cont de asta, doar nu te faci fantanar in Sahara, dar de fapt stii care e secretul? Stii cum ajungi sa faci cel mai usor pasii spre succes, acolo unde te simti bine din cat mai multe puncte de vedere?
L-am intrebat pe Alin:
- Dar tu ce ai vrea sa faci?
Nu ii era inca limpede. Ceva care sa ii faca rost de bani. Dar ce? Ce esti gata sa accepti, doar pentru a face rost de bani? Cu alte cuvinte, pe cat esti gata sa te vinzi? Poate asa ar fi sunat, dur, taios, o intrebare. Dar Alin e baiat bun, si nu merita asa ceva.
Daca tot e sa vrei, cum ar fi sa vrei pana la capat? Cum ar fi sa fii si prosper si fericit nu cu ceea ce trebuie ci cu ce vrei sa faci? Cum ar fi sa iti placa ceea ce faci si sa faci asa de usor, asa de placut, incat sa fie aproape sau chiar fara efort? Cum ar fi sa faci ce faci din si cu PASIUNE?
Luisa, fata Elenei e in Japonia. Are 20 de ani. Se straduie din greu sa stea cu chirie in apropiere de Tokio, unde a facut deja doi ani de scoala de muzica. A abandonat un an, acum a luat-o de la cap cu alta scoala. Face tot muzica. Ea canta dumnezeieste -am ascultat pe caseta- dar nu are inca incredere in ea. Are emotii mari care o gatuie. Pe o cantareata, sa o gatuie emotiile, asta e chiar “problema”…
Nu voi mai povesti prea multe. Dar as vrea, ca si solutie la situatiile in care se afla Alin si Luisa, poate si altii ca ei, sa va spun o scurta poveste.
O fetita ilegitima a unei tinere negrese este lasata in grija bunicii. La trei ani, fetita deja stia sa citeasca. Asta i-a placut, cum avea sa spuna ea peste ani. I-au placut cuvintele. Tot ce e avut, in copilaria plina de neacazuri, au fost cuvintele. Felul in care scria in clasa a treia un copil de negri saraci, care invata intr-o scoala de albi instariti, a impresionat pe profesori. Fetita citea carti despre viata negrilor, in special a celor care cunoscusera sclavia. O interesa mult viata comunitatii si deja avea ceva de spus. La saptesprezece ani are primul job la un post de radio, intr-o emisiune de stiri. Singurul redactor de stiri, de culoare, in Nashville. La 22 de ani are primul ei show de televiziune “Oamenii spun”, in care aduce povesti adevarate de viata, cu impartasirea vie a trairilor celor invitati. Felul ei de a face emisiunile tv devine in scurt timp marca unui spectacol care inspira si misca oamenii. La 29 de ani isi face propriul talk show, care va atrage personalitati si oameni simpli si prin care va reusi sa schimbe in bine cursul vietii multora. Fetita aceea, care si-a gasit pasiunea in cuvinte, in forta lor, si a hranit-o pana si-a atins implinirea, se numeste Oprah Winfrey.
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
Ok am inteles in mare parte articolul, dar dupa cum bine ai spus..e greu pt unii tineri sa realizeze ce vor cu adevarat.Asa cum ai spus ca ti s-a parut Alin cand l-ai intrebat: “Dar tu ce ai vrea sa faci?”..Ei daca ai reusi sa deskizi mintea celor care inca au neclaritati referitor la ce vor sa reprezinte in aceasta viata(ma numar si eu printre ei), ei bine…asta cu adevarat ar fi ceva grandios. Pana atunci numai de bine.