Foc de tabara

Articol de Mihaela Gheorghe

In vacante, uneori, se mai aduna oameni la focul de tabara.
De cele mai multe ori sunt copii, adolescenti, tineri. Adultii povestesc cu nostalgie de asta, de ceva petrecut de mult, undeva, cam intr-o alta viata.
Ca si cum acea viata nu se mai poate intoarce in nici un aspect al ei, ca si cum niciodata nu vor mai face un foc de tabara.

Din cand in cand, mai merg cu prietenii mei cei noi pe munte, facem foc si povestim. Exact ca in adolescenta. Multi dintre noi au copii mari, si unii sunt chiar bunici. Avem si copii printre noi, si toti spunem povesti la foc. Povesti adevarate, povesti de viata, ori povestile noastre, ale copilariei… Si chiar povesti care vor fi, planuri si vise, si mai aflam ce s-a realizat de acum doua-trei luni, de cand am vorbit despre ele. Vorbim despre intamplarile frumoase din viata noastra, acelea in care ne culegem bucurii si rezerve de bine.
Exista in vacantele noi jocuri noi. Urmaresc ce-mi spune o colega de birou despre baiatul ei, din clasa a saptea. Are de lucru ceva exerctii si referate, pe perioada vacantei, si nu-i prea arde de ele. E insa pe net cat poate de mult… Sunt copii, adolescenti, tineri,  in mall. Ziua toata, dimineata- la pranz, seara… Sunt in cinematografe, la Multiplex. Sunt cativa in parcuri, mai mult la terase…
Sunt pe grupe de varsta, cum e firesc, si se vad ei intre ei, daca ies sa se vada, daca nu sunt pe net.
E minunat netul, e foarte util. Iata, pot conversa in scris cu prietenii mei din Canada, din Japonia, din Germania, din Peru… E grozav, caci ne vedem rar sau deloc.

Dar povestile la foc leaga oamenii. Transmit firul, leaga generatiile prin ceea ce e valoros. Se aseaza mai bine si mai usor drumul pentru tineri, din ce invata despre viata prin “simple” povesti, in jurul unui foc.
Din vechime, cercul strabunilor era locul in care se primeau si se trasmiteau invataturile despe viata. De la felul in care unul a reusit sa vaneze bizonul cu o arma nou, cu fier in varf, pana la modul in care se poate pune zagazul pe rau, sa ii coteasca firul si sa ude campurile arse de seceta. De la cine a mai salvat un copil si cu ce leacuri pana la cantece de dragoste ori de amintire a celor plecati dintre noi.

La focurile de tabara din ziua de azi, ne adunam sa vorbim despre viata. Cum si ce am mai reusit, cat de bine ori mai putin bine ne merge. Ne invatam unii pe altii cum sa ne crestem copiii dar si pe noi, caci si noi avem inca de crescut… Vorbim despre cum sa realizam o viata buna  pentru toti ai nostri si nu de putine ori s-au legat si prietenii dar si tovarasii pentru diverse etape din viata noastra. Pe masura ce focul arde si ne incalzeste, ne deschidem inimile si povestim cu sinceritate, schimbam povesti despre dorintele noastre, despre chemarile noastre, depre ce iubim si cum o facem.

Folositi-va vacanta si asa, mergand pe munte o zi-doua, nu doar la gratar…
Iesiti si faceti focuri de tabara. Invatati sa povestiti, invatati cantecele muntelui. Veti pastra mai bine bucuria in suflete, e mai mare decat o victorie la un shooter multiplayer, va asigur. Prietenii de la foc sunt reali, tangibili, puteti sa aflati de la ei multe. Si pot fi de varste diferite. Nu va mire daca plecati la drum cu o problema ce va framanta de multa vreme si aflati, asa, simplu si frumos, din povestea cuiva, cum se poate gasi o rezolvare la care nu v-ati fi gandit. Si care, culmea, chiar functioneaza.

Iesiti si faceti focuri cu cei din familia voastra, nu doar cu prietenii de aceeasi varsta. Daca sunt mai multe familii, cu atat mai bine. Veti lega multe fire intre voi, trainice, bogate, care in viata de toate zilele nu se fac asa usor. Veti afla poate povesti de tinerete ale parintilor vostri, pe care nu vi le-ar fi spus acasa, caci nu ar fi fost momentul potrivit. Veti putea spune voi ceea ce acasa ar fi fost poate greu sau nepotrivit.
La focul de tabara se petrec multe. Se canta, se spun povesti, e o atmosfera in care se pot face multe din cele ce acasa nu am putea, nu am sti, nu am indrazni. E o alta lume, care ne permite sa ne cunoastem si sa cunoastem pe cei din jur. Acolo puteti canta, poate veti canta si la chitara, si veti deschide multe inimi, si bineinteles, pe a voastra…
Cat mai e vacanta, mergeti pe munte si faceti un foc de tabara! Veti vedea ce bucurie va va aduce acest cerc viu de prieteni.
Si cand va intoarceti, poate ne povestiti si noua cum a fost…

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ce fac mai departe?