Nov
Cine sunt eu conteaza!
Articol de Paul Ardeleanu
Ma trezesc in fiecare zi foarte de dimineata si stau in pat cu zambetul pe buze gandindu-ma ca sunt atat de mult lucruri pentru care sunt recunoscator astazi.
“Iti multumesc pentru ca m-am trezit intr-o casa atat de frumoasa. Iti multumesc pentru ca sunt sanatos. Iti multumesc pentru ca sunt fericit. Iti multumesc pentru ca si astazi pot sa zambesc.”
Ma duc apoi sa mananc si o vad pe mama suparata. Imediat incepe sa tipe la mine ca am note mici la scoala si ca nu o sa ajung nimic in viata daca ma comport tot asa. Eu o ascult intelegator, dar nu las ca aceste cuvinte sa ma afecteze prea tare. Eu stiu in adancul meu ca intr-o zi o sa realizez ceva atat de maret incat toata familia va fi mandra sa aiba un copil ca mine. Apoi ma imbrac si imi pornesc drumul spre scoala.
Ies din bloc si vad numai fete posomorate. Toti pe care ii intalnesc par sa aiba greutatea intregii planete pe umeri. Ma opresc in fata primului om pe care il vad si ii spun calduros:
- Pot sa va ofer o imbratisare?
Se opreste si ma masoara din cap pana in picioare dupa care imi spune?
- De ce?
- Pentru ca meritati!
In acel moment incepe sa zambeasca si sa imi accepte foarte calduros imbratisara. Ma strange foarte tare dupa care isi continua drumul cu un zambet foarte mare. Ajung la scola unde majoritatea colegilor sunt in curtea scolii si isi savureaza tigara. Prima ora am matematica. Ma scoate la tabla si ma intreaba de teorema lui Rolle. A vazut ca nu o stiu si am primit primul 2 pe ziua de azi. Insa nu las acest eveniment sa ma afecteze prea tare si ma duc in banca tot cu zambetul pe buze.
In pauza ies in curtea scolii si incep sa impart zambete. Zambetele sunt niste mici foi pe care sunt desenate un smile face si pe care scrie “Un zambet pentru tine”. Acestea le ofer tuturor din curtea scolii si foarte multi le primesc cu foarte multa admiratie pentru mine. Toata aceasta zi s-a vorbit despre zambetele mele. Zambetele fac senzatie.
Dupa scoala am hotarat ca ar fi frumos sa ma plimb in parculetul meu preferat, parcul Circului. Chiar daca sunt singurel asta nu ma opreste sa admir frumusetea parcului prin copacii care incep sa aiba diferite tonuri si nuante oferite de toamna. Apoi ma apropii din ce in ce mai mult de lac si observ nuferii egipteni care au inconjurat tot lacul. Pe langa lac oamenii se plimba foarte seriosi fara ca macar sa vad un pic din natura care ii inconjoara. Vad un om care statea singur pe banca care privea undeva in gol. Ma duc spre el si ii spun politicos:
- Pot sa ma asez langa dumneavoastra?
Ma priveste un pic suspicios ca sa vada daca nu cumva vreau ceva de la el si apoi spune:
- Daca vrei bani sa stii ca nu mai am de mult.
- Nu din acest motiv vroiam sa stau langa dumneavoastra.
- Atunci de ce?
- Pentru ca v-am vazut un pic intristat si pus pe ganduri, asa ca mi-am spus ca ar fi frumos sa vina cineva care sa va ofere un zambet.
- Hm…. sunt atat de batran si trecut prin greutatile acestei vieti incat am uitat ca lucrurile simple aduc foarte mult. Iti multumesc pentru zambetul tau.
- Sa stiti ca puteti zambi si dumneavoastra. Este chiar placut. Cineva mi-a spus ca este nevoie doar de 2 muschi ca sa zambesti. Puteti incerca?
- Pustiule, peste mine sunt atatea probleme, nici nu iti poti imagina cat de greu poate fi.
- Imi pot imagina daca imi spuneti…
- Pai… cea mai grava probelma din toate este ca eu mai am doar 5 zile de trait…
- Si daca mai aveti doar 5 zile de trait, de ce sa nu zambiti macar acum???
In viata nu poti face mereu lucruri mari, dar poti face lucruri mici cu multa dragoste. Maica Tereza
Hai sa zambim!
http://www.youtube.com/watch?v=sN_LPTNQEqM
Articole asemanatoare
Ce fac mai departe?
Recomanda acest post la prieteni:Aboneaza-te prin
RSS.Aboneaza-te prin
EMAIL.
Loading ...
frumos articol.
thnks!
E atat de important sa zambim…e atat de important sa fim calzi…sa fim atenti la ceea ce este in jurul nostru…sunt atatea miracole in jurul nostru ca ar fi pacat sa nu ne bucuram…trebuie doar sa avem inimile deschise pentru frumos…Sa ne bucuram in fiecare zi!