Certitudini si incertitudini

Articol de Irina Aiacoboae

Sunt unele dorinte pentru care este necesar sa investesti mai multa energie, rabdare, perseverenta, consecventa. Uneoeri cand simti ca parca in sfarsit ai priceput cum merg lucrurile si ai gasit reteta care face sa se miste lucrurile iti fuge pamantul de sub picioare si te trezesti ca de fapt nu stii nimic, nu ai nici o certitudine ca lucrurile merg in directia pe care ti-o doresti, ca vorbele pe care le-ai spus nu au rezultatul scontat si atunci un mecanism interior incepe procesul de autoblamare care in fundal iti spune ca ai gresit ceva. Ai gresit ce ai spus, cum ai actionat, ce ai cerut si se manifesta nu doar cu o persoana sau cu un domeniu din viata ci cu mai multe, pentru ca mecanismul nu face diferente, el a creat deja o stare interioara de nemultumire, indoiala, neincredere, o stare de abandon si neputinta.

Cu siguranta, daca am fi primit ceea ce ne doream in momentul respectiv si asteptarile ne-ar fi fost implinite, reactia mentala ar fi fost una ca am reusit, invins, dorinta s-a implinit, am fi avut satisfactie si multumire.

Atunci cand vad ca starea mentala si emotionala este devorata de incertitudini simt nevoia sa imi indrept atentia spre acele lucruri care deja stiu deja cum functioneaza si ce rezultate imi aduc daca fac lucrurile in felul pe care am invatat sa fac.

Ma duc spre domeniile unde lucrurile stiu ca sunt pe fagasul pe care il pot controla, imi iau stabilitatea din lucrurile simple pe care le vad concret, care sunt reale, palpabile.

Ma ancorez in realitate, imi pun picioarele pe pamant si incep sa imi disciplinez gandurile si emotiile.

Imi iau certitudinea si siguranta din relatiile constante cu oamenii cu care am un cadru relational validat, unde ne simtim in siguranta unii cu altii, indiferent de reactiile, starile si problemele fiecaruia dintre noi.

Realizez ca intre mine si tine este in regula, ca nu am ce sa schimb nici la mine, nici la tine, ca imi place exact asa cum suntem fiecare si singurul lucru „imperfect” intre mine si tine este ea. Ea, „Relatia”, acea entitate care se interpune emotional intre fiinta mea si fiinta ta, care „trebuie” sa arate intr-un fel anume si cand nu arata cum a conceput-o mentalul ma debusoleaza.

Realizez ca nu ma mai deranjeaza nici o stare emotionala, nu mai imi propun sa te scot din tristete, furie, manie, probleme ci este suficient sa te ascult, sa iti validez starile emotionale, pentru ca si tu, ca si mine esti la fel de puternic si la fel de intelept sa iti gasesti calea pe care o cauti.

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ce fac mai departe?