A fi pe propriile picioare…

Articol de Mihaela Gheorghe

M-am intalnit zilele acestea cu niste prietene. Testam niste modalitati de lucru cat mai simplificate, pentru a face o legatura mai buna cu propriul corp.

(Nu, nu ati citit gresit : o legatura mai buna cu propriul corp.

Cum, e imposibil sa nu fii “legat” de corp? Nu se poate sa fim dez-legati de el?

Hmmm… mai tineti minte seria “exercitiilor de prezenta”? Cat de mult si de des ne simtim corpul? Cat de mult constientizam ce simtim?)

Experimentul a avut si o parte socanta: O persoana a fost socata de cat de putin isi simtea corpul, de cat de mult a facut efort ca sa simta, si apoi cat de bine a fost sa il simta…

Eu am ramas “socata” de cat de “indepartat” poate fi cineva de propriul trup…

Cunoasteti bine expresia “a fi pe propriile picioare”.  Adica a fi hotarat, decis, responsabil…

Uite ca inseamna si altceva. Sa fii pe picioarele tale inseamna chiar sa te misti pe picioarele tale. Veti zice ca nici nu se poate altfel.

Ei, incercati atunci niste figuri de dans. Nu oricare. Luati de pe youtube un fragment din lectiile de baza din stilul preferat – sau daca nu aveti unul, incercati oricare – si vedeti cat de rapid puteti asimila miscarea vazuta, in corpul vostru. Cat de bine – si corect si rapid – va raspunde el prin imitatie la ceea ce vede. Veti constata ca sunt miscari pe care nici nu le “intelegeti”…

Daca veti incerca sa intelegeti cu mintea, e mai greu. Daca insa lasati trupul sa faca, va fi mult mai usor.

Unde e secretul? In cunoasterea propriei… persoane as zice, daca nu as sti ca persoana e “persona”, adica “masca”. Mai aproape de noi insine suntem doar… noi insine.

Cum ne miscam? Ce simtim? Ce exteriorizam prin asta? Si de ce e important sa ne simtim corpul?

Pentru ca este cel mai fin si mai fidel “instrument” prin care relationam cu lumea. Si cu cat suntem mai constienti de el, cu atat suntem mai constienti de lume. Asa cum e ea, nu cum ni se pare.

Va spuneam data trecuta ca o situatie este. Si ca noi o evaluam mental, facand din ea una rea sau buna.  Pentru a alege, e important sa fim cat mai aproape de a vedea toate aspectele, nu doar unul. Mintea insala… corpul nu.

Si nu doar atat. Trupul nostru inmagazineaza emotii si tot el le poate descarca. Tensiunile, temerile, anxietatile, dar si bucuriile, trec prin el si raman inauntru, in fibre, in oase… Practicantii artelor martiale, cei care fac qigong si taichi, stiu bine asta. Cand trupul, mintea si spiritul sunt una, atunci omul este in deplina putere. Adica e pe propriile picioare.

Timpul unei zile, plin cu atatea, ne face sa uitam de trup si de ce simte el (adica noi…). Acordandu-i cateva minute – macar un sfert de ora – pe zi, putem realiza multe:

- Relaxarea, in primul rand. Asta se poate realiza destul de usor, stand culcat, pe o suprafata cat mai neteda – eu prefer o patura intinsa pe covor. Putina muzica ambientala ma ajuta sa trec repede in ceea ce numesc eu

- Ascultarea corpului. Un fel de atentie marita, ca si cum as asculta pe dinauntru. Doar ca nu aud cu adevarat – desi se poate si asta, uneori stomacul mai “canta” – ci simt foarte clar diverse senzatii ici si colo. Caut sa simt cat mai multe, simultan.

- Detensionarea fizica. Strans legata de cea emotionala, detensionarea face sa dispara urmele unei zile stresante, fie ea zi de studiu sau de examene, fie de lucru de orice fel. As mentiona aici o metoda foarte buna pentru a scapa de tensiune, si mai ales de dureri de cap: culcat pe covor (musai suprafata dreapta si tare) cu mainile intinse lateral, in prelungirea umerilor) aducem palmele la tample si cautam pe frunte doua puncte mai proeminente, ca niste cornite . Atingem cu degetul mijlociu acele puncte si presam usor de tot. Aratatorul si inelarul se vor sprijini si ele pe frunte, usor. Degetul mare si degetul mic raman in aer. Stam intinsi, ascultand tacerea si eventualele zgomote din jur… Treptat, gatul si capul se relaxeaza… Daca este aplicata corect, tehnica trebuie sa “doboare” si o migrena rebela.

- Detensionarea emotionala. Aici prefer o metoda activa: dansul. Pe o muzica placuta, zece minute de dans dau rezultate mai bune decat calmantele, mancatul dulciurilor in exces sau plangerea de mila, fie aceasta chiar si pe umarul unui prieten… Daca stim sa ne facem o buna colectie putem avea la indemana chiar un program de dans bine pus la punct, care contine muzica atat de relaxare, cat si de exprimare, cum imi place sa zic. Adica muzica “tematica” ce permite exteriorizarea emotiilor, desfacerea si scoaterea lor, prin miscari spontane ale corpului. Secretul consta in lasarea corpului sa faca ce vrea el, fara a cauta sa dansam intr-un fel anume, tipic unui stil de dans. Miscarile sunt spontane si neregulate, noi avand grija doar sa nu ne ranim in timp ce poate ne rotim sau ne rostogolim…

- In fine, starea de bine. Asta imi place, desigur, cel mai mult. Dupa un timp acordat propriului corp ne simtim mult mai bine, chiar traim o stare de satisfactie, de bucurie. Ne simtim bine in pielea noastra, cum se spune.

Stiti doar cum e dupa ce facem o ora de miscare la sala. Dar nu e nevoie sa mergem in fiecare zi acolo pentru a ne simti bine. Putem lucra fie si jumatate de ora pe zi, in diverse feluri.

Oricum, satisfactia de a face ceva pentru noi insine va fi depasita si ea de faptul ca in timp vom deveni mai stabili nu doar fizic, ci si emotional. Bine ancorati in propriul trup, va fi mult mai usor sa facem o miscare, o decizie intr-un anume context. Vom si mai usor angrenati in ceva “trup si suflet”.

Si desigur, ne vom simti mai echilibrati si mai puternici.

Vom fi, cum se zice, pe propriile picioare…

Si ca sa vedeti ce poate insemna asta, va las in compania lui David Elsewhere…

Articole asemanatoare

• Pune ochii pe verde! (1)
• Pe culmile puterii. Meditatia (I). (2)
• Lupta cu stress-ul (2)
• Liniste (1)
• Banii si fericirea (2)

Ce fac mai departe?