Citind cartea lui Luca Dezmir, “Iesi din labirint”, mi-am atins iar un punct inca sensibil. Spune Luca despre importata educatiei,  accentuand necesitatea autoeducatiei.

Mai ales a acesteia din urma, pentru ca, din pacate, sistemele educationale- cele la nivel de mase -  nu ofera prea mult in sensul formarii noastre ca oameni liberi.

Ma alatur si eu ideilor din carte, care mi-au rascolit multe amintiri legate de un sistem in care am fost integrata candva, si zic:

Daca nu vrei sa ajungi “carne de tun” trezeste-te si incepe inca de mic sa investesti in tine!

Si asta inseamna, printre altele, sa inveti. Mult, cat poti, si daca nu poti antreneaza-te sa poti, pentru ca altfel intri intr-un mecanism care te va pune fix undeva, ca pe un surub, o rotita, si nu vei sti cand ti s-a dus viata. Si te trezesti – daca ai noroc sa te trezesti – ca te intrebi daca oare asta ai vrut sa fie viata ta.

Din pacate, putini se trezesc si se intreaba ce vor sa fie, cum vor sa fie viata lor. Unii au sansa asta de a se intreba de tineri, unii pe la 40-50 de ani, altii nici atunci, si sunt destui cei care mor la varste inaintate fara sa fi stiut de ce au trait.

Despre cum sa-ti decoperi comorile din tine si cum sa te orientezi spre visul tau sunt destule articole aici. Altceva m-a manat sa va spun toate astea.

Ideea lui Luca, de a construi un suport pentru tineri, care sa-i ajute sa porneasca in viata cu un avantaj, sa stie de foarte devreme ceea nu se invata, din pacate, in scoli, mi se pare acum si mai arzatoare, si mai puterinca, dupa ce am citit cartea de care aminteam.

E atata nevoie sa ai ochii deschisi la timp!

Nu se invata asta in scoala. De ce oare?

Sunt multe motive, dar unul este acela ca sistemul socio-economic isi pregateste oamenii care sa-l sustina, sa-i mentina si sa dezvolte structurile. Atata vreme cat “se cere” productie si consum, veti avea un sistem educational care sa dezvolte, sa creasca producatori si consumatori.

Si asa stau lucrurile nu doar la noi, modelul e foarte vechi si e in aproape toata lumea.

Nu voi intra in diverse analize, scopul meu e sa spun iara: investiti in voi insiva si invatati.

Ganditi-va putin: parcurgeti un model de etape scolare, terminati un ciclu destinat sa va pregateasca pentru a produce. Desi avem in planurile de invatamant discipline destinate sa ofere un orizont larg de cunoastere, orientarea, in final, dupa ce terminati zece-douasprezece clase – si acum, mai nou, nu doar o facultate ci si un masterat -, e sa fii gata sa lucrezi. Sa produci. Sa fii o rotita intr-un sistem.

Si asta n-ar fi chiar rau, daca acest “plan” ar functiona. Dar… Stiti deja cum stau lucrurile. Multi absolventi de facultate nu gasesc o slujba. Nu zic de slujba potrivita dorintelor si pregatirii lor, ci o slujba . Oarecare.

Ce sa mai zic de absolventii de liceu sau de cei cu zece clase.

Pregatirea educationala fara comanda sociala, seriile de absolventi produse una dupa alta pentru zone deja supra-aglomerate pe piata muncii, lipsa de specialisti de anumite domenii sunt doar cateva din tarele sistemului de invatamant.

Intr-un fel, tinerii sunt lasati sa se descurce singuri intr-o zona aflata deja in furtuna…

Si uneori sunt lasati chiar fara unelte de baza.

Iar cei care castiga pana la urma sunt cei pregatiti. Cei informati si mai ales formati. Cei care stiu cum si unde si ce si cand si si-au dezvoltat mai multe capacitati. Asta, din pacate, nu se prea invata in scoala. Sunt unele forme, unele programe moderne, dar nu e de ajuns.

Trebuie sa stii cat mai multe. Trebuie nu sa fii bunicel, nu sa fii doar capabil, ci chiar sa fii foarte bun! Pentru asta trebuie sa fii mereu,dar mereu, informat si format sa lucrezi cu informatia respectiva.

Accesul la informatie se plateste. Daca nu cu bani, cu timp si cu munca. Daca nu cu a voastra, a altora. De pilda, unii copii au acasa acces la internet. Acesta e platit de parintii lor. Altii au acces la lecturarea unei carti. Trebuie sa cheltuiasca un timp si atentie pentru a o parcurge. Nu vine totul cumva, “injectat” si gata mestecat…

Cei mai buni sunt cei care au investit in ei. Au pus in ei insisi instrumente puternice – informatii si capacitati, abilitati, calitati dezvoltate prin multa practica si experienta – astfel incat sa se miste usor. Sa poata sa fie buni in orice imprejurari. Sa fie experti. Sa le scoata la iveala, sa le fructifice dupa nevoie si mai ales dupa cum doresc.

Ganditi-va ca oricat de buni ati fi, chiar si cea mai mare companie in care lucrati poate sa se prabuseasca. S-a intamplat cu giganti din diverse domenii, si nu doar in ultimii ani.Se poate sa fii sigur de un post, ca angajat, sau de o companie pe care o conduci, si dintr-o data totul se naruie. Daca esti bun, daca esti pregatit, poti trece cu usurinta la altceva, altundeva.

Pentru asta e nevoie sa inveti continuu. Si cat esti foarte tanar, ai un mare avantaj: resursele de timp.Oricat ai fi prins in orele de scoala, in activitati impreuna cu familia sau prietenii, ai mai mult timp decat un angajat. Si o minte mai limpede, cu mai putine preocupari “administrative”.

Ce sa inveti?

Mai intai, ceea ce simti ca te atrage. Ce iti sustine talentele, calitatile. Dezvolta-te in zona pasiunilor si dorintelor, fiindca ele iti vor alimenta “nava” personala de-a lungul vetii, astfel incat sa-ti implinesti visele cu cat mai putin efort.

Apoi, ceea ce vezi deja ca e foarte folositor in orice imprejurare. De plida, limbile straine. Cat poti, cate poti. De limba engleza… deja v-ati convins nu doar ca e cautata in orice domeniu. Ea are un mare rol: acela de a va deschide usile catre informatii din orice arie de interes. E limba internetului, a lucrarilor, cartilor si publicatiilor importante de specialitate, a corespondenei electronice. E limba in care se lucreaza in multe companii si nu doar in cele multinationale.

Cat aveti un pic de timp liber, exersati, cititi, scrieti. Inca o limba straina, si inca una. Nu stiti la ce va va folosi. Am cunoscut zilele trecute o tanara care vorbeste fluent sase limbi. A lucrat deja trei ani pe vapor, ca si interpret. A vazut multe tari, a cunoscut tot felul de oameni, studiaza acum cu placere prin strainatate, se simte ca acasa in multe orase pe care noi le vedem doar in poze.

Mie mi-a sa “intamplat” sa fac un curs intensiv de limba italiana in 1996. Facusem din placere un “tur de forta”, invatand zi de zi cu o romanca de-a noastra din Cluj, plecata si stabilita in Italia de 22 de ani. Preda matematica si avea o mica afacere cu mobila, impreuna cu sotul ei. Cum avea timp liber, in vara cat a stat in Bucuresti, a facut bani buni si din cursuri de italiana. Nu stiam ca urma sa vina peste un an ocazia sa merg la un interviu, pentru un post intr-o firma italiana. Desigur ca a contat enorm ca stiam vorbi si scrie binisor in limba respectiva.

Internetul contine o multime de filme educationale. Sunt cursuri gratuite in te miri ce domenii, si poti invata enorm, orice, doar sa vrei si sa aloci ceva timp, atentie, energie. Acestea sunt cheltuieli care vor rodi in tine insuti.

Orice ai pierde, in afara de facultatile mentale si fizice (desi si aici se pot depasi limitarile) vei lua cu tine ceea ce ai in cap si in inima. Invatarea nu e doar un proces, e si o abilitate ce se dezvolta prin practica, prin antrenament. Puteti ajunge la performante deosebite – invatarea rapida, cititul pe diagonala etc, ca si abilitati de miscare si de actiune – care va vor da mai mult decar par a contine. Va vor da increderea in voi insiva, atat de importanta. Va veti simti siguri pe voi, “bazati pe voi insiva”. Chiar puternici. Si va veti putea misca mult mai usor intr-o lume care ce misca si ea continuu.

Asa ca va urez mult spor la invatatul facut cu placere, pentru voi insiva… chiar in timpul vacantei!

Articole asemanatoare

• Porneste cu finalul in minte (13)
• Webinar AS: Unde cauti motivatia? (0)
• Viseaza…….apoi da-te jos din pat ! (7)
• Viata mea S.R.L. (0)
• Urmeaza-ti visul (0)

“Am bagat mana in cos si am luat o banana la intamplare, din unul din cele trei manunchiuri din cos. [...] John lua fructul si il tinu in dreptul ochilor, cu mana stanga. Intinse degetul aratator si pe cel mijlociu de la mana drepata, unindu-le pe celelalte doua cu degetul mare.  Contractand usor, isi trecu mana intr-o miscare de taiere, la aproximativ opt cm distanta de banana; s-a auzit clar un clic, si jumatate de banana cazu pe podea.

De-acum depasisem de mult faza de uimire; toata trebaba mi s-a parut ca un fel de  asa-stau-lucrurile. Mi-a dat cealalata jumatate de fruct. Era stralucitoare, ca si cum ar fi fost taiata de un cutit fierbinte care ar fi topit suprafata bananei intr-o masa sticloasa.

John arata inspre centul palmei sale. “Asta”, spuse el, “e ca o pusca”. Isi intinse din nou cele doua degete si arata spre varfurile lor. “Astea”, continua, “sunt ca un laser”.

(Kosta Danaos – “Magul din Java”)

Povestirea de mai sus nu e o scena din filmele tipice de arte martiale. Acelea in care vezi cum cei doi luptatori nu se ataca doar cu sabiile ci cu vartejuri de energie.. Spulberand stancile in jur si sapand santuri ori cratere cu ceea ce tasneste din palmele lor.

Povestirea este reala. Autorul cartii “Magul din Java” povesteste cum a reusit sa fie primit ca elev al unii dintre “nemuritori”, John Chang, care traieste in Java. Invatand si practicand Nei Kung, o forma inalta a unui antrenament care implica energia vitala, chi, Kosta Danaos (acesta este numele de autor) dezvaluie cateva din secretele vietii traite in libertate si in putere.

Desigur, cei care vor sa paseasca pe aceasta cale si sa aiba o viata sanatoasa din toate punctele de vedere pana la varste inaintate, pot cauta. Cautarea e  pe acel model de care am mai povestit: simte, simte bine ce e in inima ta  si odata gasit “firul”, nu te lasa pana nu ajungi la miez.

Pentru cei care incepeti acum viata si aveti sansa alegerii si a potentialului de timp sunt multe posibilitati de a va face singuri instrumentele voastre de putere. Fara a depinde de ajutor din afara. Fara multe din “carjele” pe care ni le punem singuri pentru ca pur si simplu nu stim ca am putea trai altfel.

Asta va propun acum:

O viata traita altfel. Cu doze mari de libertate. Cum ar fi asta?

Printre altele, ar putea fi asa: oriunde ati merge si ati trai, in afara cazurilor de accident, epidemie sau catastrofa, ar fi normal sa fiti sanatosi si sa nu aveti nevoie de medic. Adica sa nu depindeti de niciun fel de tratament si de farmacii. Sa nu existe nevoie de medicamente, nici macar de aspirina sau algocalmin sau de vreun calmant. Nici macar de dulciurile care compenseaza o frustrare. Nici macar de o gura de ceva tare sau ceva bun. Nici macar de mersul la sala… (da, nici macar de asta). Nici macar de televizor, ca instrument de deviere a atentiei, de cautat satisfactie si de gasit preocupare. Nic macar de NET! (O, asta chiar DA libertate…)

Suntem invatati inca de la nastere, asa cum au fost invatate generatii intregi, sa  depindem de ceva sau de cineva pentru a ne fi bine. In copilarie e ceva firesc, depindem de hrana, caldura si ingrijirea permaneneta a parintilor. Depindem practic de ei pentru a supravietui. Dar dupa? Dupa ce trecem de etapa ingrijirii si ocrotirii parintesti, cum ajungem sa traim pe propriile picioare? Cum facem sa nu mai depindem de ceea ce ni se tot ofera?

O durere de cap – zeci de pastile recomandate, un disconfort emotional – cam la fel, un dezchilibru mineral – suplimente de tot felul…

Imediat ni se ofera ceva, contra cost, desigur, si devenim consumatori, in loc sa ne producem singuri remediile. Sa nu mai zic de a “remedia” pe altii fara medicamente, asa cum fac oameni ca John Chang…

Nu fac aici aoplogia artelor martiale. Desi as face-o, zau ca as face-o, in ce priveste dezvoltarea omului ca fiinta echilibrata si aromonioasa, nu in ce priveste “Kombat style” (De asta se ocupa altii, specialisti…).

Ci doar va intreb: cum ar fi daca ati alege sa traiti bine, faurindu-va voi insiva si pastrandu-va  timp indelungat  sanatatea fizica, mentala si emotionala?

Cum ar fi sa fiti propriul vostru medic? Propriul vostru sprijin? Si mai departe, sa fiti un sprijin pentru altii? Poate chiar un factor de influenta care sa-i ajute pe altii sa se elibereze de carje, de dependenta de ceva din exterior. Care sa-i faca sanatosi si relaxati si fericiti?

Nu indemn aici “reducerea la noi insine”,  la izolare si trait pe o insula. Suntem fiinte sociale si ne bucuram sa fim langa oameni dragi.

Dar repet, una e sa te bucuri si sa fii implinit langa altii, alta e sa fii dependent de asta. Poti fi implinit deja, alaturi de ei, oferindu-le un vas plin, care se revarsa spre ei, nu o mana goala care cerseste.

La asta va invit. La a va creste pe voi ca oameni liberi si puternici.

De fapt Avantaj la Start asta isi propune. Sa va ajute sa porniti in viata cu toate motoarele  si sa mergeti cu putere si incredere, facandu-va propriul vostru drum.

Asa ca iar va invit sa va culegeti din articole ceea ce vi se pare potrivit pentru a va crea instrumentele voastre de putere si sa faceti alegerea acum. Nu mai incolo. Nu cand “o sa…” una si alta.

Vine vacanta. Vine timpul liber. Bucurati-va de el si profitati de inca un fel de libertate ca sa va faceti o schema bine pusa la punct. Cu disciplina si respect pentru voi insiva, incepeti, daca nu ati facut-o pana acum, un fel de a va petrece ziua care sa va incarce cu energie, cu forta, cu tot ce aveti nevoie. Creati-va  acum un program, incercati, imbunatatiti… Cautati-va indrumatori, daca simtiti nevoia. Vacanta e pentru voi, profitati de ea si incepeti acum drumul vostru spre o viata traita in libertate. Mergeti pe el cu perseverenta si, repet, cu respect pentru voi insiva. Cu dragoste pentru voi insiva.  Anii care vor veni vor rasplati ceea ce incepeti azi. Si peste inca ani buni, lucrand cu voi insiva, veti fi poate, unii din voi, ca si John Chang, nemuritori…

Articole asemanatoare

• Cunoaste adevarul iar acesta te va…… infuria! (3)
• Ce vrei? (0)
• Alege cu inima (4)
• Webinar AS: Unde cauti motivatia? (0)
• Viseaza…….apoi da-te jos din pat ! (7)

In fiecare zi, in fiecare noapte, muzica.

Nu are granite, nu poate fi oprita, chiar daca iti astupi urechile. Vibratiile sunt percepute de intreg corpul, modifica intregul ambient, chiar daca nu ne dam seama.

Ca o foarte iscusita spada cu doua taisuri, muzica poate creste sau dobori, in functie de mesajul transmis, mesaj de cele mai multe ori fara cuvinte.

De ce includ aici un subiect ca acesta?

Pentru ca am mai spus despre ea. Am aratat cum ne modeleaza, cum ne putem ajuta de muzica pentru a ne schimba starea de spirit. Iar starea de spirit face totul, dintr-o anume stare de spirit actionam si suntem motivati sau dimpotriva.

Muzica ne poate creste…

Nu de putine ori ni s-a intamplat ca o piesa muzicala ori un fragment dintr-o lucrare muzicala sa ne ajute cand credeam ca nu mai avem forta sau inspiratie. Imi amintesc cum mie mi-a facut enorm de mult bine aceasta:

O muzica puternica, o muzica hranitoare, care te ajuta cand crezi ca esti gata sa te opresti, cand nu mai ai poate forta, motivatie, dorinta, tel…

Muzica “actioneaza” direct, fara baraje. Transformarea pe care o produce este rapida, instantanee pot zice. Schimba starea chiar fara sa ne dam seama.

De aceea este foarte important sa stim ce face si ce ne facem noua insine cand o ascultam.

Sunt ritmuri potrivite unui anume timp, unei anume activitati. Pentru dans, de pilda, pentru relaxare, pentru drum lung – sunt minunate melodiile care ne fac calatoriile adevarate delicii – pentru sarabatorire si bucurie, pentru dragoste. Da, pentru dragoste, sub toate formele ei. Muzica ne deschide sufletele si ne face sa avem acel unghi de perceptie care ne arata viata in Frumusete.

Putem cultiva aceasta relatie de suflet cu muzica, ne putem infrumuseta minute sau ore din fiecare zi, mai ales pe cele pe care le-am considera timpi morti.

Adevarul e ca nu exista timpi morti. Doar oameni care nu stiu sa fie vii, cu totul vii, puternici si frumosi tot timpul. Nu ca nu pot, nu stiu. Dar iata, muzica ii invata…

Dar mai e ceva: asa cum zicema, muzica poate fi ca o spada. Al doilea tais poate dobori.

De aceea e important sa fim atenti la efectul pe care il are asupra noastra fiecare gen de muzica. Sunt imprejurari in care participam alaturi de prieteni la cate un eveniment unde se asculta muzica. Uneori aceasta ne face sa nu ne simtim bine. Fiecare din noi rezoneaza cu diverse genuri de muzica. Cum nu sunt granite pentru ea, ne atinge destul de repede si de adanc. Si desi nu ne este bine, continuam sa ramanem acolo, in acel mediu distorsionant, doar pentru ca suntem intr-un grup anume si participarea noastra e semn ca facem parte din acel grup.

In timp, fara sa ne dam seama, facand ceva ce nu ne este potirivit, ne epuizam. Si de oare de cate ori nu facem asta? Nu doar ascultarea unei muzici nepotrivite noua, uneori datatoare chiar de stari de rau – nu mai vorbesc aici de muzica difuzata atat de tare de iti trebuie ore sa iti iasa tiuitul din urechi – ci cate lucruri oare nu facem  impotriva noastra?

Alegerea insa e mereu in mana noastra. La noi e cheia. Asa ca putem sa alegem frumos, in favoarea noastra. Putem cere, putem refuza. Putem sa ne bucuram cat mai mult de orice, si mai ales de muzica.

Inchei prima parte din povestea asta muzicala invitandu-va sa va gasiti – daca  nu ati facut-o deja pana acum – acea muzica ce va hraneste, ce va face inima sa cante, si sa va faceti din ea tovaras de drum. Poate unii ati mersa deja mai departe sau o veti face, gasindu-va in ea modul vostru de exprimare.

Si va las in compania unei bucati muzicale tare dragi mie, pe care am auzit-o acum cateva zile, la o intersectie, dintr-o masina cu geamul deschis…

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Printre primele articole ale acestui site va povesteam despre modele. Despre cei care ne influenteaza si despre cat e de important sa ne alegem modele care sa ne construiasca, nu sa ne traga in jos.

Acum voi povesti tot de aceasta influenta, dar un pic altfel.

Mai intai

ESTI O MINUNE!

“Fiecare secunda pe care o traim este un moment unic in univers, o clipa care nu va mai fi niciodata… Si noi ce ii invatam pe copiii nostri? Ii invatam ca doi si cu doi fac patru si ca Parisul este capitala Frantei.

Cand ii vom invata ce sunt ei?

Ar trebui sa spunem fiecaruia:”Stii ce esti tu? Esti o minune. Esti unic. In toti anii care au trecut nu a mai fost niciun copil ca tine. Picioarele tale, degetele tale destepte, felul in care te misti.

Poti deveni un Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven. Tu poti face orice. Da, esti o minune. Si cand o sa cresti vei putea tu sa-l ranesti pe altul, care este o minune ca tine?”

(Pablo Casals)

Am luat citatul din “Supa de pui pentru suflet” – carte pe care o recomand tuturor – pentru ca mi s-a parut portivita pentru povestea de azi.

Sa fiu ca cine?

Ca cine vrem sa fim? Vedeti, multe modele nici nu ne apar a fi modele. Dar urmam cu usurinta personaje de film – uneori chiar serialele dau modele – sau persoane publice, vedete, ori colegi ori alte persoane din jur, a caror aura ne impresioneaza. Ca si cum succesul unora ar deveni contagios si doar copiindu-i am “copia” si succesul. Publicitatea, sub forma reclamelor de tot felul, foloseste imaginea unor vedete pentru a  ne sugera ca daca vom cumpara produsul respectiv vom deveni asemeni acelor persoane pline de succes.

In modelare se foloseste asta, si e grozav sa urmam un model atunci cand acesta ne ajuta sa ne atingem tinta. Doar ca nu trebuie sa ne pierdm tinta sau sa ne lipsim de ea inlocuindu-ne pe noi cu modelele. Si nu realizam nimic daca nici visele noastre nu ni le stim, luand modelul de-a gata, “pachet”, cu visele si cu viata lui cu tot.

Stim mai bine ce a facut personajul x, si prietena lui/ei y, stim tot, in detaliu, dar uitam de noi insine si uitam ca langa noi traiesc membrii familei noastre, “personaje” vii, de care suntem mult mai legati…

Sunt multi care copiaza doar pentru ca nu sunt in stare sa-si dea seama cum sunt ei insisi. Se stie ca o copie, oricat de buna ar fi, e doar o copie.

Una e sa te folosesti de modelul unui luptator de arte martiale, de pilda, urmarind cum se anterneaza, cum si organizeaza timpul, ce anume face sa-si sustina efortul, cum se motiveaza, ca sa folosesti toate astea in antrenamentul tau, si alta e sa te imbraci ca el, sa vorbesti ca el, sa faci fix aceleasi exercitii si aceleasi miscari, asteptandu-te sa ai exact acelasi succes. N-o sa ai. O sa fii mai slab… Sau poate mai bun, dar asta din urma doar daca iti vei da seama la timp ca tu esti unic.

Modul tau de a gandi, actiona si  simti este unic. Ca si corpul tau. Ca si mediul tau de viata. Poti sa-ti mobilezi casa la fel, sa te tunzi la fel, sa te fardezi la fel, nu vei fi acea persoana. Poti folosi multe insa, mai ales daca modelul tau e un performer intr-un anumit domeniu. Foloseste insa cu discernamant, ascultandu-te mereu, dandu-ti seama de propria ta creativitate, de unicitatea ta. Si mai ales de ceea ce vrei tu sa realizezi.

Cei care doar copiaza au parte de multe frustrari, fiindca niciodata nu pot fi “originalul”. Dezamagirile sunt crunte, mai ales cand “modelul” tau face ceva de care tie ti-ar fi rusine. Asta pentru ca atunci iti dai seama ca tu nu esti el si vrei sa fii vazut asa cum esti. Pentru ca atunci, doar atunci, iti dai seama ca esti mai bun. Ei bine, de ce nu ti-ai dat seama pana atunci? Pentru ca  ai copiat, in loc sa crezi in tine atat de mult incat sa vrei sa fii “originalul” care de fapt esti.

Asa ca, in loc sa pierzi timp copiind, fa altfel: ia ceea ce crezi ca te ajuta, “mecanismul” prin care modelul tau isi atinge performanta. Poate modul de lucru, poate tehnica aceea ca atare, poate modul de a gandi, acel “ceva” care il stimuleaza. Poate chiar modelul lui, modelul modelului tau… Multi oameni de succes au fost inspirati de altii.

Dar opreste-te aici. Invata sa te cunosti pe tine si sa vezi cum functioneaza la tine ceea ce ai preluat, folosindu-te de cat mai multe din ideile tale si urmand visul tau. Acela pe care il descoperi si il atingi lucrand tu cu tine, pentru tine. Nu pentru a fi ca cineva, ci ca tine.

Care esti intr-adevar unic. Si intr-adevar, O MINUNE!

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Daca ai sti ca poti orice, absolut orice, ce ai alege sa faci? Ce ai vrea? Ce curs ai vrea sa dai vietii tale?

Intrebarea asta, pusa acum sapte ani, a pus samanta schimbarii vietii mele. Fiindca atunci am inceput a pricepe. Acum insa abia se vede conturata clar schimbarea in viata mea.

Daca ai sti ca poti orice, ce ai vrea?

Poate ca cineva ar raspunde: “Vreau sa zbor. Vreau sa calatoresc si sa vad China, India, Tibet, Hymalaia, Australia, Noua Zeelanda.”

Par multe deja? Imposibile? Vise cu ochii deschisi?

Ia sa vedem… Poate il stiti pe John Goddard, tanarul care isi facuse la 15 ani o “lista de viata” cu fix 127 de obiective. A pus hartie ce si-a dorit el sa realizeze in viata. In lista, marcate cu * sunt obiectivele realizate deja cand povestea lui facea inconjurul lumii, in cartea”Supa de pui pentru suflet“:

DE EXPLORAT:

1. * Nilul

2. * Amazonul

3. * Raul Congo

4. * Raul Colorado

5. Yangtze, China

6. Raul Niger

7. Raul Orinoco, Venezuela

8. * Rio de Coco, Nicaragua

STUDIU CULTURILOR PRIMITIVE in:

9. * Congo

10. * Noua Guinee

11. * Brazilia

12. * Borneo

13. * Sudan (aproape ingropat de viu într-o furtun? de nisip)

14. * Australia

15. * Kenya

16. * Filipine

17. * Tanganyika (acum Tanzania)

18. * Etiopia

19. * Nigeria

20. Alaska *

SA MA CATAR PE:

21. Mt. Everest

22. Mt. Aconcagua, Argentina

23. Mt. McKinley

24. * Mt. Hauscaran, Peru

25. * Mt. Kilimanjaro

26. * Mt. Ararat, Turcia

27. * Mt. Kenia

28. Mt. Cook, Noua Zeelanda

29. * Mt. Popocatepetl, Mexic

30. * Matterhorn

31. * Mt. Rainier

32. * Mt. Fuji

33. * Mt. Vezuviu

34. * Mt. Bromo, Java

35. *  Grand Tetons

36. * Mt. Baldy, California

37. De dezvoltat o cariera în medicina ?i explorare (a studiat student la medicina, trateaz? boli, printre triburi primitive)

38. De vizitat fiecare tara din lume (30 inca de vizitat)

39. * Studiat indienii Navaho ?i indienii Hopi

40. * De invatat sa pilotez un avion

41. * Cal Ride în Rose Parade

DE FOTOGRAFIAT:

42. * Cascada Iguacu, Brazilia

43. * Cascada Victoria, Rhodesia

44. * Cascada Falls, Noua Zeelanda

45. * Cascada Yosemite

46. * Cascada Niagara

47. * De facut calatoriile lui Marco Polo si Alexandru cel Mare

De explorat subacvatic:

48. * Recifele de coral din Florida

49. * Marea Barier? de Corali, Australia (fotografiat o scoica de 300 lire)

50. * Marea Ro?ie

51. * Insulele Fiji

52. * Bahamas

53. * De explorat mlastinile Okefenokee si Everglades

DE VIZITAT:

54. Polul Nordul si polul Sud

55. * Marele Zid Chinezesc

56. * Panama si canalul Suez

57. * Insula Pastelui

58. * Insulele Galapagos

59. * Vatican (vazut pe Papa)

60. * Taj Mahal

61. * Turnul Eiffel

62. * Pestera Blue

63. * Turnul din Londra

64. * Turnul din Pisa

65. * Locurile sacre Chichen-Itza, Mexic

66. * De urcat pe stanca Ayers Rock din Australia

67. De urmat Raul Iordan de la Marea Galileei pana la Marea Moarta

De inotat in:

68. * Lacul Victoria

69. * Lacul Superior

70. * Lacul Tanganyika

71. * Lacul Titicaca, America de Sud

72. * Lacul Nicaragua

DE REALIZAT:

73. * Sa devin un cercetas Eagle Scout

74. * Sa ma scufund cu un submarin

75. * Sa aterizez si sa decolez de pe un portavion

76. * Sa zbor cu un dirijabil, cu planorul si cu balonul

77. * Sa calaresc un elefant, o camila, un strut si un cal salbatic

78. * Sa ma scufund la 40 de picioare adancime si sa-mi tin respiratia doua minute si jumatate sub apa

79. * Sa prind un homar de zece pfunzi ?i o scoica Abalone de zece inch

80. * Sa cant la flaut si la vioara

81. * Sa scriu 50 de cuvinte pe minut

82. * Sa sar cu parasuta

83. * Sa schiez pe apa si pe zapada

84. * Sa merg intr-o misiune a unei biserici

85. * Sa urmez traseul lui John Muir

86. * Sa studiez leacurile indienilor si sa ofer lumii pe cele folositoare

87. Sa colectionez fotografii -trofeu cu elefant, leu, rinocer, ghepard, bivol si balena

88. * Sa invat scrima

89. * Sa invat jujitsu

90. * Sa predau un curs intr-un colegiu

91. * Sa particip la o ceremonie de incinerare in Bali

92. * Sa explorez adancimile marilor

93. Sa apar intr-un film cu Tarzan (el acum considera acest vis o copilarie lipsita de relevanta)

94. Sa fiu proprietarul unui cal, cimpanzeu, ghepard, ocelot ?i coiot (inca mai trebuie sa dobandeasca un cimpanzeu sau un ghepard)

95. Sa devin radioamator

96. * Sa construiesc propriul telescop

97. * Sa scriu o carte (realizat in timpul calatoriri pe Nil)

98. * De publicat un articol in Revista National Geographic

99. * De sarit in inaltime cinci picioare

100. * De sarit in lungime 15  metri

101. * De alergat o mila in cinci minute

102. *Sa cantaresc dezbracat 175 de pfunzi (inca are aceasta greutate)

103. * De facut 200 ridicari (abdomene) si 20 de ridicari in brate la bara

104. * De invatat franceza, spaniola si araba

105. De studiat soparla dragon pe Insula Komodo (barca s-a stricat la 20 de kilometri de insula)

106. * De vizitat locul de nastere al bunicului Sorenson in Danemarca

107. * De vizitat locul de nastere al bunicului Goddard in Anglia

108 * De calatorit la bordul unui vas ca marinar

109. De citit intreaga Enciclopedia Britannica

110. * De citit Biblia din scoar?a in scoar?a

111 .* De citit operele lui Shakespeare, Platon, Aristotel, Dickens, Thoreau, Rousseau, Conrad Hemingway, Twain, Burroughs, Talmage, Tolstoi, Longfellow, Keats, Poe, Bacon, Whittier, Emerson

112 .* De familiarizat cu compozitii de Bach, Beethoven, Debussy, Ibert, Mendelssohn, Lalo, Liszt, Rimski-Korsakov, Respighi, Rahmaninov, Paganini, Stravinsky, Toch, Tschaikosvsky, Verdi

113 .* Sa devin specialist in utilizarea unui avion, motocicleta, tractor, placa de surf, pusca, pistol, canoe, microscop, sa practic fotbal, baschet, trasul cu arcul si sageata, arcanul si bumerangul

114. * De compus muzica

115. * De cantat Clair de Lune la pian

116. * De facut ceremonia de mers prin foc (Bali si Surinam)

117. * De muls laptele unui sarpe veninos (muscat in timpul sesiunii foto)

118. * Sa aprind un chibrit cu o pusca 22

119. * Sa vizitez un studio de film

120. * Sa urc pe piramida lui Keops

121. * Sa devin un membru al Clubului Explorer si Club Aventura

122. * Sa invat sa joc polo

123. * De facut o calatorie prin Grand Canyon pe jos si cu barca

124. * De facut ocolul Pamantului  (realizat de patru ori)

125. De zburat in Luna (“Intr-o zi, daca vrea Dumnezeu”)

126. * De casatorit si avut copii (are cinci copii)

127. * Sa ajung sa traiesc in secolul 21

La 74 de ani John atinsese 109 obiective. Vazuse 120 de tari, fusese gata sa moara de 38 de ori, cunoscuse viata oamenilor din cele mai indepartate colturi ale lumii.

A devenit un cunoscut si influent vorbitor motivational, povestirile aventurilor sale fiind marturii ale reusitei in fata multor serii de tineri sudenti.

Si totusi, dupa cum spunea si el, nu toate aceste obiective sunt din cele esentiale. Nu e asa de important sa vezi nu stiu ce lac ori munte, cat e important pentru tine sa faci tot ce poti sa-ti implinesti visul cel mai maret, urmand pas cu pas un plan de actiune.

Despre plan si cum sa reusesti ati aflat deja din articole pulbicate pe acest site.

La altceva am sa va invit sa reflectati:

Daca ai sti ca poti orice, absolut orice, ce ai alege sa faci?

Vedeti, John, la 15 ani, nu s-a gandit prea mult. A luat o foaie si un creion si a facut lista. Asa cum se face “profesionist”, adica “noteaza si actioneaza!“.

Si a facut ceva extrem de important: nu a legat nicio clipa visul sau de a putea sau a nu putea. Cu alte cuvinte, nu a facut confuzia pe care multi o facem, cand nu indraznim sa vrem, pentru ca punem deja filtrul Pot – Nu Pot. Pierdem dorinta, viziunea, sub aceasta perdea pusa peste ea.

Cand vreau sa scriu ce vreau, ma ascult si imi fixez tinta. Nu conteaza acum, in acest moment al fixarii, daca pot sau nu. Notez ce vreau, nu ce pot. Ce putea sa faca John, in mod concret, masurabil, cand a facut lista? S-a intrebat el cu ce fonduri si echipamente si mijloace va face ocolul Pamantului si va zbura cu atatea aparate? Si-a pus problema cum ajunge el in acele locuri?

Nu. Intai a pus “tinta” pe hartie ascultandu-se pe sine.

Desigur, cu o ascultare profunda si repetata a propriei persoane, in liniste, ca raspuns la intrebarea de mai sus, vom afla poate nu 127 de “tinte”. Poate ne vom ghida mai atent dupa ce simtim si vom gasi cateva doar, ori poate avem sansa de a afla Marele Obiectiv. Legenda Personala, cum se spune. Acea pasiune “centrala” a vietii noastre, acel talent (sau acele talente) care ne face (ne fac) impliniti.

Asa ca primul lucru pe care il puteti face pentru voi insiva, atunci cand incepeti sa va cunoasteti, sa va intrebati, e sa inlaturati orice filtru, ascultandu-va cu atentie, studiindu-va cu toata dedicarea – e vorba doar de viata voastra, nu?-  pentru a va orienta din timp corabia spre tinta.

Asa veti castiga mult: timp, in primul rand timp, caci nu veti bajbai in incercari prea multe. Apoi acuratete in a va fixa obiecitvele, fara a le distorsiona prin filtrul “resurselor”. Si apoi forta, incredere in voi insiva. Pentru ca daca va asterneti pe foaie ce vreti, veti vedea cu totul altfel propria schema de viata. Propria lista. Si poate veti admira ce se afla acolo, inauntrul vostru, asteptand sa iasa la iveala…

Porniti cu curaj in aceasta aventura si nu uitati:  Daca as sti ca pot orice…

Chiar, si daca…?

Va amintiti? Orice este posibil…

Articole asemanatoare

• Un nou inceput (3)
• Ce iti doresti cu adevarat? (3)
• Cat de important este sa te cunosti pe tine, cel adevarat? Partea I (0)

E primavara! Verdele se scoate de peste tot: din pamant – de unde a stat sub zapada,  din cer – din mugurii copacilor; din gardul verde de langa alei.

Primavara totul explodeaza de viu. Si e mult viu, de culoare verde.

Nu-i “doar” poezie. E mai mult. E vitalitate pusa le vedere, sa ne infruptam din ea si cu ochii.

Pentru multi urmeaza examene, pentru unii chiar primele examene. Mult invatat, multa oboseala.

Ochii suporta tot in tacere, dar numai ei stiu… Intregul organism e biciuit de efort si ne dam seama sau nu de cat de mult conteaza fiecare minut de pauza, de respirat, de relaxare.

“Dar n-avem timp!” Veti zice.

Oare cat timp mergem pe jos sau in masina? Cat timp din zi suntem undeva, afara? Mai mult sau mai putin. Dar cat suntem, ne putem hrani cu verde.

“Pune ochii pe verde, cat poti de mult ” imi spunea profesorul de matematica, cel cu care m-am pregatit pentru examenul de treapta a II-a de liceu.

Si ce dreptate avea!

Abia mult mai tarziu am inteles ce dreptate avea.

Un minut-doua tot ne putem rupe din zi, cand calatorim dintr-un loc in altul. Spre scoala, spre casa, spre locul de munca…

Asteptand masina in statie sau stand pe o banca in parc – si mai bine, facem o pauza in parc, cinci minute, in drum spre casa.

Puneti ochii pe verde. Pe iarba, pe frunze. Priviti si respirati. “Trageti” verdele prin ochi, ca si cum ati respira prin ei. In timp ce o faceti, chiar ganditi-va ca verdele vindeca ochii obositi si vi se raspandeste apoi in corp, dandu-va un plus de vitalitate. Simtiti ce bine se simt ochii.

Sorbiti prin ochi verdele viu, si veti vedea! In primul rand, mult mai bine. In al doilea rand, veti fi facut cateva minte de pauza, timp in care multe din “potecile” zbarnaitoare ale mintii voastre se vor potoli si goli de “trafic”, astfel incat va veti relaxa putin. Asta va va ajuta apoi sa lucrati mai bine, sa invatati mai bine.

Lasati-va sa priviti iarba de cate ori va aflati langa ea sau pasiti pe ea. Priviti ramurile inverzite cat de des aveti ocazia. Luati-va portia de vrede cat de mult puteti.

Peste o luna, cand iarba e destul de mare si deasa, puteti incerca si statul pe pamant. Culcat, zece-cincisprezece minute, intinsi pe o patura pe iarba. Respirati, inchideti ochii sau priviti cerul. Umpleti-va de vitalitatea pamantului. El va va absorbi oboseala fizica, mentala si emotionala si va va da energie, forta, incredere.

Primavara e o explozie de energie a intregii naturi si e minunat sa va incarcati si voi din ea.

Veti fi mai tonici, mai veseli, veti face totul cu mai putin efort si cu bucurie.

Puneti ochii pe verde!

Articole asemanatoare

• Viata mea S.R.L. (0)
• Un vis implinit! (6)
• Un negustor oarecare… (0)
• Test de prejudecata (3)
• Regina si oamenii ei (0)

Nu stii intotdeauna unde se afla comoara ta. Poate cauti undeva, in lume, mult timp.

Poate drumul e greu sau usor, presarat cu prieteni sau doar cu singuratate.

Dar daca tii aprinsa dorinta de a cunoaste, vei gasi. Si vei gasi intodeauna in acelasi loc, in orice fel vei fi facut cautarea. Vei gasi in tine insuti. Vei cunoaste.

“Cunoastere inseamna dragoste si lumina si viziune.”

Acestea sunt cuvintele lui Helen Keller.

Poate deja ati citit carticelele frumoase din colectia Helen Keller.

Dar poate nu stiti cine a fost Helen.

Un om care nu vedea lumina.

Un copil care la doi ani si jumatate si-a pierdut, in urma unei boli, si vazul si auzul. Ramanand dintr-o data intr-o lume fara lumina si fara sunet. Undeva, intr-o lume a ei, despre care a scris mai tarziu. Cand avea sapte ani, Anne Sullivan, o invatatoare care tocmai pusese la punct o limba pentru nevazatorii surzi, ii devine aliata in invingerea intunericului si mai ales a revoltei in fata neputintei de a comunica. Anne o invata alfabetul Braille si cum sa formeze cuvinte cu degetul in palma, scriind litera cu litera.

Lumea lui Helen capata dintr-o data forma. Apoi si sunet, ea invatand sa “asculte” vibratiile” prin pipait. Asa a ascultat vioara lui Jascha Heifetz si ajuns sa-l asulte pe marele Caruso pipaindu-i buzele.

Invatand sa comunice, Helen a ajuns sa-si invinga handicapul, devenind prima persoana surda si nevazatoare care a absolvit studii superioare (colegiul Ratcliffe). A scris mai multe carti si a militat impotriva exploatarii copiilor si a pedepsei capitale. A primit un titlu onorific din partea Universitatii Harvard si din partea Universitatii Sorbona, iar in 1964 a fost decorata de presedintele Lyndon B. Johnson cu cel mai inalt titlu acordat unui civil in Statele Unite”: Medalia Prezidentiala pentru Libertate.

Ea a trait 88 de ani, inspirand mii de oameni, invatandu-i sa nu dea inapoi in fata provocarilor vietii.

Helen a vazut, a auzit si a gustat frumusetea lumii descoperite chiar in inima ei. Ea spunea:

” Cele mai bune si mai frumoase lucruri in lume nu pot fi vazute ori nici macar atinse. Ele trebuie simtite in adancul inimii.”

Si mai spunea:

“Nu pleca niciodata capul. Tine-l sus. Priveste lumea drept in ochi.”

Aici e si mai multa indrazneala. Pentru ca ochii ei, frumosii ochi albastru-cer ai copilului care radea candva la soare, au fost inlocuiti cu ochi de sticla. Doar cativa dintre apropiatii ei au stiut asta. Toti o vedeau ca pe o persoana care “privea lumea cu admiratie si cu adanca omenie.”

Da. Ea privea insa direct cu inima.

Priveste lumea drept in ochi…

Poate ai momente cand cazi. Cand nu mai gasesti inspiratie. Cand tocmai ti-au fost inselate asteptarile. Cand ti s-au inchis – a cata oara? – niste usi…

(Apropo, aici Helen mai are o vorba: “Cand o usa a fericirii ni se inchide, alta se deschide; dar deseori privim atat de mult la usa inchisa, ca nu vedem pe cea care s-a deschis.”)

Poate ai o zi de-aia in care crezi ca nimic nu merge ori “toate se intampla numai…tie.” Ori si mai rau, cand crezi ca nu esti bun de nimic. Cand gata, nu mai poti ori chiar nu mai vrei.

Imagineaza-ti atunci, cateva clipe numai, cum ar fi o lume in care sa nu vezi. Sa nu auzi. Ori si sa nu vezi si sa nu auzi. Doar cateva clipe…

Si da-ti seama cate posibilitati ai, cate daruri ai. Nemailuand in seama insusi darul de a fi viu.

Aminteste-ti de Helen, care zicea: “Priveste lumea drept in ochi.” Si atunci ridica-te si priveste. Posibil sa ai sansa, aia una la un milion – dar la un milion de clipe, ceea ce inseamna doua sanse si jumatate pe luna – cand privind lumea drept in ochi s-ar putea sa te vezi pe tine. Cu capul sus.

Oricand poti sa o iei de la capat. Indiferent ce este acum acea usa inchisa, acea nemultumire, acea neputinta. Pentru ca esti daruit cu multe. Depinde doar de tine sa vrei sa cauti acea comoara din tine, acel ceva care este al tau, doar al tau, pe care il poti, pe care il ai deja. Doar sa il scoti la lumina.

Si asa vei fi vazut…

Si asa vei vedea si mai mult…

Priveste lumea drept in ochi!

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

“Gillian nu e bolnava, e dansatoare!”

Talent, inteligenta, creativitate – pierdute in scoala?

Ce invatam? De ce? La ce ne va folosi?

“Nu face muzica, nu vei deveni muzician… nu vei trai din asta.

Nu iti va ajuta sa ai o slujba.”

“Lucrul la care esti bun… nu e bun. Nu produce. La urma urmei, nu te vei ocupa cu asta.”

“Tot ce conteaza e ceea ce se afla in cap.”

Acum nu mai e suficient sa ai o diploma de licenta ca sa ai un loc de munca. E nevoie de mai mult – masterat, specializari, cursuri etc.

Iata cateva idei din filmul TED pe care vi-l propun.

Ken Robinson vorbeste despre regandirea felului in care ne educam copiii. Pornind de la felul in care este astazi facut sistemul, producator de oameni buni de munca, oameni care, paradoxal, nu mai sunt buni de munca nici asa, pregatiti de sistem… Pentru ca sistemul academic face sa se piarda creativitatea.

In filmuletul TED aflati mai multe despre cum s-a ajuns aici si ce s-ar putea face.

Poate ca sunteti pe cale sa va pierdeti pasiunea, talentul, indemanarea, caci vi se spune ca nu e de folos.

E important sa stiti ce credeti voi, ce simtiti voi!

Multi oameni de seama ai acestei lumi nu sunt remarcati prin ceea ce au abandonat, ci prin ceea ce au dezvoltat, mergand deseori chiar in contra curentului.

Gillian, fetita diagnosticata cu  ADHD – deficit de atentie si hiperactivitate – era de fapt pasionata de dans. Nu avea cum sa iasa din ea o doctorita sau o inginera sau o contabila, ea voia sa danseze. Si gandea mai bine cand se misca.

Noroc cu doctorul care si-a dat seama, facand si pe parintii ei sa realizeze cum stau lucrurile.

Gillian a ajuns celebra coregrafa care a facut si mai celebra coregrafie pentru celebrele spectacole “The Cats” (Pisicile) si “Fantoma de la Opera”, a fondat o scoala de balet si este mulitimilionara.

Parintii care-si cunosc si observa copiii le pot fi de mare ajutor pentru a-si dezvolta talentul. Copiii si adolescentii au de gasit si cultivat cu pasiune acel talent.

Nu toti sunt destinati sa fie licentiati, dar toti au dreptul la a-si descoperi si dezvolta creativitatea.

Asta in ciuda unor handicapuri chiar, a multor limite sociale chiar…

Vedeti, atunci cand exista acea chemare, acel impuls al imaginatiei creatoare, o persoana, indiferent ce ar fi facut in scoala, va face candva acel lucru sau va fi tentata sa il faca. Dar timpul pierdut de razbuna, caci de multe ori ramane doar un hobby, in cel mai fericit caz, altfel poate fi un vesnic motiv de frustrare.

O prietena buna si-a descoperit mai tarziu pasiunea pentru pictura. Lasata deoparte in copilarie, aceasta a urmarit-o ani de zile pana a facut si scoala de arta. Face acum din placere asta, picteaza cate ceva, lucreaza in sfarsit si cu copiii, invatandu-i din placere sa faca ceea ce si lor le face placere. Daca asta ar fi fost mai devreme? Poate ar fi facut mult mai mult. Oricum, veti zice, si acum e bine, caci isi urmeaza un vis. Dar daca ar fi fost acum douazeci de ani?

Parintii pot face mult pentru copii. Scoala va face si ea, dar inca sunt multe de schimbat aici.

E important sa va dati seama ce va pasioneaza si sa nu va lasati, cultivand acel dar – sau acele daruri ale voastre, care in timp vor creiona destinul vostru.

Si poate voi veti fi cei care vor schimba si felul in care se invata astazi, aducand in scoli si arta si creativitatea la locul cuvenit. Acela destinat formarii unui om intreg, complet, creativ si creator.

Articole asemanatoare

• Suflet de adolescent (0)
• Satisfactia lucrului facut bine (1)
• Sarcina in adolescenta (0)
• Povestea omului fara suflet (0)
• Pe culmile puterii. La pescuit de vise. (2)

Campania “Free hugs” (Imbratisari gratis), inceputa prin 2006, a facut deja inconjurul lumii.

Oamenii daruind si primind imbratisari nu mai sunt chiar o ciudatenie, mai ales pentru cei care au urmarit asta pe internet. Sau care au avut chiar norocul sa imbratiseze si sa fie fie imbratisati…

Si la noi s-au facut astfel de evenimente, in mai multe orase din tara.

Acum doi ani, pe opt martie, participam si eu la un “Free hugs”, in parcul Herastrau din Bucuresti.

Azi a fost a doua oara cand am imbratisat oamenii, in acelasi parc. Tot o zi de primavara, frumoasa insorita, cu multa lume iesita la plimbare. Oameni cu flori. Multi aveau flori si multi zambeau.

Am vazut, fata de acum doi ani, o schimbare in bine:

- Oamenii nu se mai tem sa fie imbratisati. Nu se mai uita asa, ca la niste aratari de pe alte planete, care vor sa le faca cine stie ce rau…

Acum doi ani parea ca cei care ofera imbratisari vor cine stie ce… Trecatorii nici nu ascultau “oferta” : “Doriti o imbratisare? gratis?”

Se strecurau mai departe, grabind chiar pasul, unii chiar ofensati. Doar copiii si varstnicii erau mai receptivi…

Azi a fost altfel. Deja mai multa lume zambitoare, mai deschisa. Oamenii s-au lasat imbratisati, chiar au vrut sa ofere si altora imbratisari.

- Tinerii sunt primii care raspund ideii. A fost o echipa formata din tineri: liceeni si studenti. Frumosi, e putin spus! Entuziasmul lor a fost contagios, multa lume era incantata sa fie asa, imbratisata de fete si baieti plini de zambet. Si copiii au reactionat atat de frumos! Fara cuvinte. Doar zambet si imbratisari.

- O atingere poate transforma instantaneu starea de spirit. Dar pentru asta trebuie uneori sa ai curaj, sa vrei.  A fost cazul unei doamne care trecea pe langa noi, impreuna cu un domn. Erau cam incruntati. Da, erau in parc si oameni destul de incruntati… Si am intrebat: “Doriti o imbratisare? Gratis?” S-a uitat, a trecut mai departe, si pe urma a aruncat un “da”, printre buze. Un “da” aruncat zic, cam rastit, ca si cum “numai de asta nu-mi arde mie, ciudatilor”. Dar eu am plusat: ‘Da? chiar vreti?” S-a intors bruc: “Da, chiar vreau”.

Si a venit inapoi, ne-am imbratisat, ne-am urat o primavara frumoasa, zile bune, liniste… eiii, de-astea… Femeia a inflorit. Avea ochii umezi. Radia, era calda si buna, alta decat cea care trecuse incruntata pe alee. Partenerul sau mersese inainte, probabil la fel de incruntat, dar ea era acum luminoasa. A fost chiar fericita, cred eu, pret de cateva clipe. Si-a oferit o bucurie. Poate si-a luminat intreaga zi…

Au fost si altii asa. Oameni care au raspuns minunat “ofertei”, daruindu-si lor insisi clipe de bine. A costat totusi ceva: dorinta de a incerca si timpul acela, de un minut sau mai putin. Dar cred ca a meritat pretul…

Impreuna cu tinerii de azi ne-am amintit de bucuria de a face bucurii. De faptul ca nu trebuie sa faci cine stie ce chestii sofisticate pentru asta. Si ca da, uneori e nevoi de curaj si sa oferi, si sa primesti. Dar rasplata, ca stare, e mult mai mare decat te astepti.

Asa ca va invit, daca nu ati facut-o deja pana acum, sa oferiti imbratisari. Incepeti cu cei apropiati, apoi, de ce nu, puteti initia si voi “campanii” de acest fel, asa cum au facut multi tineri din tara. Sau, cine stie, altceva. Ceva care sa aduca un zambet, o bucurie, celor din jur si voua insiva. Veti vedea cat de mult veti primi atunci cand daruiti…

Articole asemanatoare

• Cine sunt eu conteaza! (2)
• Banii si fericirea (2)
• Bailamos! (0)

Asa isi numise postarea din ianuarie 2009 Mihai Iordache, romanul care a plecat spre Nepal, intr-un Autostop pentru pace.

Din Puctulzero – asa se numeste blogul sau, in care isi povesteste aventura – Mihai a pornit in lume pe jos, facand autostopul, pentru a-si implini un vis.

“Vreau si sa daruiesc ceva, asa ca am stabilit activitati. Tin traininguri si activitati educative pentru scoli si ONG-uri si ma intalnesc cu reprezentanti ai organizatiilor locale. Vorbesc despre cultura si traditiile romanesti si tin ateliere de dansuri populare.

Valoarea pe care o primesc in acest timp o voi folosi in cadrul organizatiei “Liga pentru Educatie, Cultura si Sport”, in cursurile si in proiectele viitoare.”

Asa spunea el atunci, in iunie 2008.

L-am urmarit pe Mihai in calatoriile lui, atat cam am putut sa “prind” din ceea ce razbatea in scrierile sale pe blog (Punctulzero) si m-am bucurat de minunatiile alea. Impreuna cu mine, altii si altii il urmaream si mai povesteam intre noi, din cand in cand.

A fost apoi o vreme de tacere. Cam un an… Nu mai stiam nimic, dar stiam ca daca a plecat asa cum a plecat, si daca a mers asa cum a mers, nu se putea sa nu ajunga inapoi.

Si a ajuns. A venit, a scris iara , anuntandu-ne pe toti ca va povesti aventura aceea, spre a fi de bucurie si invatatura si altora. Despre cum “Orice este posibil”. Despre implinirea viselor, atunci cand crezi in ele din toata inima, cu toata fiinta ta.

Interesant a fost ca am citit despre intoarcerea lui Mihai exact in ziua in care ma intalneam cu un alt roman de-al nostru. Care si el isi urmeaza un vis, inceput de acum patru ani.

Omul nostru alearga pe 22 februarie la Sahara Maraton, unul din evenimentele care aduna oameni din toata lumea pentru a ajuta pe refugiatii saharawi. Cei ramasi fara tara, desi unele state le recunosc acum tara. O limba de pamant in desert. Acolo alearga anual oameni care vor sa spuna ceva lumii. Sunt si oameni cu handicap fizic, oameni care sufera de diabet, dar ei alearga acolo, spre a-si arata solidaritatea cu refugiatii.

Nu despre cauza lor vreau insa sa povestesc, ci despre romanul nostru, care imi spunea ca pe traseul acela, de 42 km si vreo 400 de metri poti sa bei apa, in punctele special amenajate, dar nu o poti lua cu tine. Deloc-deloc. Altfel, esti descalificat. Poti sa alergi, dar nu prea incet, ca vin din spate niste beduini pe camile, care urmaresc pe cei din urma alergatori, si daca i-au ajuns, ii descalifica.

Imi povestea el despre cum vrei – cum vrei din tot: minte si trup si vointa – si te poate lasa ficatul, cand ti-e lumea mai draga. Cum te antrenezi inainte, caci nu e doar asta, alergarea aia de vreo patru ore si ceva. E munca de ani de zile acolo.

- De ce faci asta? il intreb.

- Pentru ca pot, zice el.

Pentru ca pot… Ma uit la el. Omul lucreaza cu sabia, cu artele martiale, de ani de zile. Stie bine ce poate si ce nu. Stie sa-si recunoasca si  sa-si si sparga niste limite. Si stie ce e aia cu “Orice este posibil”.

Mie de oamenii astia imi place grozav. Si stiti ce? Si altora, multora, le place.

Vorbeam la inceputul acestor articole, cu un an in urma, de modele.

Uite, da, mie oamenii astia imi sunt modele.

Poate si voua.

Poate povestea lor va va face sa va ganditi de mai multe ori cand lasati visul vostru deoparte.

Vedeti voi, daca veti crede cu toata inima in voi insiva, indiferent de multe din cele “din afara”, veti reusi, pentru ca la un momend dat chiar visul vostru o sa va ajute, o sa va traga inspre el.

Fiindca “orice este posibil”…

Articole asemanatoare

• Povestea omului fara suflet (0)
• Satisfactia lucrului facut bine (1)
• Pe culmile puterii. La pescuit de vise. (2)
• Munceste pentru tine (6)
• Gillian (0)