A fost o vreme cand ma intrebam ce e in capul celuilalt sex, a barbatilor, cum probabil si ei se intreaba, la randul lor, ce e in capul femeilor. Am facut o recenzie la cartea lui Sorin Delaskela, „Abisex” si mi-am raspuns la o parte din intrebari.

In critica respectiva am fost cat am putut de impartiala, atat cat poti sa fii atunci cand scrii despre ceva si totusi vezi, percepi si filtrezi prin ochii tai si a cunoasterii tale.

Personal, m-am lamurit odata pentru totdeauna ca sunt aceleasi lucruri, preocupari, temeri, dorinte ca si in capul femeilor si ca nu are nici un sens sa cauti in capul altcuiva, ci este suficient sa te uiti in al tau si primesti toate raspunsurile. Apoi, e suficienta nebunie in capul tau, nu mai e cazul sa o mai citesti si pe a altora, mai ales ca, in orice relatie, responsabilitatea se imparte la 2 sau la cate persoane sunt implicate intr-un rol sau altul. Tot ce ai de facut este sa te ingrijesti de propriile actiuni, emotii si lucruri pe care vrei sa le creezi si sa le ajustezi pe parcurs, daca este cazul.

Si acum despre iubire. Daca simptomele sunt ganduri si zambete frecvente, ti se pare ca il/o vezi in alti oameni, emotii intense, nu ai pofta de mancare, simti o durere in zona pieptului sau te simti confuz, diagnosticul e clar. Traiesti ceea ce ti-ai dorit sa traiesti si sa experimentezi, cel mai frumos sentiment uman.

Doar ca, de data aceasta, inveti ca iubirea nu are o finalitate sau un scop, ci pur si simplu exista. Te bucuri, te sperii, te uiti la cuvinte si iti amintesti ca sunt doar cuvinte si ceea ce simti depaseste limitele pe care ti le-ai creat, limite nu in sensul de limitari ci de cadru relational. Pentru ca stiai, din tot ce stiai pana acum despre iubire, ca astfel de sentimente care te incearca sunt potrivite in alt context si, cu toate acestea, nu intamplator iti sunt date sa le incerci, ci, ca sa te extinzi la nivel de constiinta si de dragoste neconditionata fata de semeni. Poate suna banal, dar ai nevoie sa gasesti o motivatie si un scop pentru toate emotiile care te incearca pana la limita irespirabilului si nu poti decat sa te rogi si sa ceri… nici nu stii ce sa ceri, ca prea ti s-au indeplinit rugaciunile. Stii doar ca ti-ai dorit sa „practici” prietenia, in conditiile in care nu ai asteptari, nici dorinte, nimic, ci doar de oferit si primit.

Pana la urma, vrei sa te simti in largul tau si in siguranta cu emotiile tale, sa pastrezi deschiderea fata de tot ce are de oferit acest Univers, sa te bucuri de darurile naucitoare primite si sa le asezi in inima si suflet cu recunostinta.

Iti aduci aminte sa respiri… respiri.. respiri.

Irina-Elena Aiacoboae

Antrenor

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Cine a spus ca singurul lucru constant in viata este schimbarea, nu stiu. Stiu ca doar trecem invariabil prin acest proces de evolutie constient sau inconstient.

Inconstient trecem atunci cand nu realizam ca multe din efectele pe care le resimtim in viata sunt ca rezultat al dorintei de schimbare si de evolutie permanenta pe diferite planuri.

Cand apare schimbarea?

Schimbarea intervine atunci cand ne saturam de realitatea pe care o percepem si dorim sa ne cream o alta realitate care sa se manifeste in ceea ce ne dorim sa fim, realizam, avem in viata.

Cum se manifesta schimbarea?

Orice proces de schimbare a credintelor si convingerilor umane, creat de-a lungul vietii fiecaruia dintre noi, ca urmare a experientelor personale care au generat propriile convingeri, dar si a celor pe care le-am asimilat din exterior, din mediul in care ne-am format, crescut sau evoluat este un proces natural care presupune atat urcusuri (perioade de entuziasm, bucurie, incredere) cat si „caderi mentale” (dificultati de adaptare, indoiala, temeri, lucruri care vin din trecut sa infirme ca nu este posibil ceea ce ne dorim sau care, dimpotriva, sa ne sprijine sa ne modificam perceptia pe care o avem asupra realitatii si sa rescriem credintele personale).

Cand are efect schimbarea?

Schimbarea propriu zisa are loc doar in conditiile in care exista un angajament la a creea ceva diferit, transpuns in practica prin noi idei, actiuni care sa duca la o schimbare de atitudine si comportamentala. Altfel, realitatea pe care vrei sa o transformi va ramane tot la stadiul de informatie si cunostinte.

Constient sau inconstient?

A fi constient de posibilitatea aparitiei acestor „caderi mentale”, inseamna a nu le acorda semnificatie ci a le vedea ca proces natural, a te transforma intr-un observator al propriilor ganduri si stari fizice si emotionale, a te detasa, pentru ca deja stii ca sunt rezultatul rescrierii unor noi credinte. Ele nu ar aparea daca nu ar exista un „inceput” de credinta. Si cum nu poti sa fii mai mult sau mai putin insarcinata, inseamna ca deja este credinta infiripata si te transforma. Orice semn de indoiala este o oportunitate de a vedea in spatele ei credinta, orice lucru care apare si este oposul a ceea ce iti doresti o ocazie de transformare.

Cat dureaza acest drum, cate momente de descumpanire/incredere/impacare nu stiu. Depinde de fiecare.

Calatorie placuta.

Irina-Elena Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Sunt unele dorinte pentru care este necesar sa investesti mai multa energie, rabdare, perseverenta, consecventa. Uneoeri cand simti ca parca in sfarsit ai priceput cum merg lucrurile si ai gasit reteta care face sa se miste lucrurile iti fuge pamantul de sub picioare si te trezesti ca de fapt nu stii nimic, nu ai nici o certitudine ca lucrurile merg in directia pe care ti-o doresti, ca vorbele pe care le-ai spus nu au rezultatul scontat si atunci un mecanism interior incepe procesul de autoblamare care in fundal iti spune ca ai gresit ceva. Ai gresit ce ai spus, cum ai actionat, ce ai cerut si se manifesta nu doar cu o persoana sau cu un domeniu din viata ci cu mai multe, pentru ca mecanismul nu face diferente, el a creat deja o stare interioara de nemultumire, indoiala, neincredere, o stare de abandon si neputinta.

Cu siguranta, daca am fi primit ceea ce ne doream in momentul respectiv si asteptarile ne-ar fi fost implinite, reactia mentala ar fi fost una ca am reusit, invins, dorinta s-a implinit, am fi avut satisfactie si multumire.

Atunci cand vad ca starea mentala si emotionala este devorata de incertitudini simt nevoia sa imi indrept atentia spre acele lucruri care deja stiu deja cum functioneaza si ce rezultate imi aduc daca fac lucrurile in felul pe care am invatat sa fac.

Ma duc spre domeniile unde lucrurile stiu ca sunt pe fagasul pe care il pot controla, imi iau stabilitatea din lucrurile simple pe care le vad concret, care sunt reale, palpabile.

Ma ancorez in realitate, imi pun picioarele pe pamant si incep sa imi disciplinez gandurile si emotiile.

Imi iau certitudinea si siguranta din relatiile constante cu oamenii cu care am un cadru relational validat, unde ne simtim in siguranta unii cu altii, indiferent de reactiile, starile si problemele fiecaruia dintre noi.

Realizez ca intre mine si tine este in regula, ca nu am ce sa schimb nici la mine, nici la tine, ca imi place exact asa cum suntem fiecare si singurul lucru „imperfect” intre mine si tine este ea. Ea, „Relatia”, acea entitate care se interpune emotional intre fiinta mea si fiinta ta, care „trebuie” sa arate intr-un fel anume si cand nu arata cum a conceput-o mentalul ma debusoleaza.

Realizez ca nu ma mai deranjeaza nici o stare emotionala, nu mai imi propun sa te scot din tristete, furie, manie, probleme ci este suficient sa te ascult, sa iti validez starile emotionale, pentru ca si tu, ca si mine esti la fel de puternic si la fel de intelept sa iti gasesti calea pe care o cauti.

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Sunt o persoana empatica si sensibila. Lucru bun in multe circumstante, dar imi aduce deservicii cand e vorba de starea proasta de spirit a celor dragi care, uneori, ma molipsesc cu tristetea, problemele sau indoielile lor. Pentru ca atunci, in lipsa comunicarii unor motive care sa explice daca le-am contribuit la starea lor de spirit, intru in starea de vinovatie si le preiau starea.

Ies din starea de vinovatie si ma separ pe mine de celalalt.

Pentru cei ce care au astfel de momente si vor sa iasa din cutiuta cu ganduri si sa vada cu obiectivitate situatia ii sprijin cu intrebari:

Ce faci sa insemne despre tine sau despre relatia voastra starea celuilalt?

(Poate ca aceasta intrebare este cea mai importanta, daca observi ca legi comportamentul celuilalt de concluzii despre tine: ca ai gresit, ca e ceva in neregula, ca relatia nu merge, etc. Sau poate nu.)

Ce legatura are asadar cu tine?

Ce ai vrea sa ii comunici?

Cu ce crezi ca te-ar putea ajuta pe tine discutia respectiva?

Ce asteptari ai de la persoana respectiva? Sunt realiste?

In ce masura crezi ca ti le-ar putea implini?

Daca ar fi vorba de altcineva decat acea persoana cum ai proceda?

Cu ce crezi ca l-ai putea ajuta in momentul de fata?

Pentru ce vrei sa il ajuti?

Ce iti ofera tie acea persoana?

Pentru ce poti sa ii fii recunoscator?

Pentru ce poti sa iti fii tie recunoscator?

Cand s-a mai intamplat ceva asemanator?

Ce ai invatat din experienta respectiva?

Ce ar fi putut merge mai bine?

Care iti sunt limitele in relatia respectiva? La ce spui NU, la ce spui DA?

Ce iti doresti tu?

Bazandu-te pe ceea ce ai notat, ce vei face data viitoare pentru ati atinge telul tau?

Daca data viitoare vei pune in practica ce ai notat, crezi ca vei avea rezultate mai bune?

Desi ultimul lucru potrivit in astfel de provocari sunt sfaturile, am totusi unul:

Nu ramane in trecut. Gandeste si actioneaza diferit de fiecare data, pornind din prezent, pe baza experientelor trecute, tinand minte ce vrei sa obtii in viitor, cu hotarare si determinare.

Cu drag

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Lista articolelor din seria: O calatorie interioara

1. Ocna Sibiului – Lumina vine din interior
2. Jurnal de calatorie – 3 in 2 zile la Bruxelles

Cateva zile petrecute la Ocna Sibiului in decembrie. O zona din centrul tarii unde se pare ca e mult mai multa curatenie sufleteasca sau, poate, e doar o zona unde pentru un calator din alta parte a tarii, necunoscutul il apropie de el insusi.

La hotelul la care am stat era o piscina de care m-am indragostit din prima clipa, mereu cautand apa care sa ma vindece. Dat fiind faptul ca imi incep sederea cu o criza de spate, urmez singura regula care mi-a ramas in minte din instructajul in caz de avarie realizat la decolarea unui avion. Inainte de a ajuta pe altcineva puneti tie masca de oxigen, asa ca fac orice sa imi petrec ceva timp in bazin si sa imi indrept coloana ca sa pot sa fiu de folos si altor persoane ulterior.

In una din zile, dupa ceata, ploaie marunta, iese in sfarsit soarele si prin geamurile de sticla care inconjoara bazinul il vad stralucind de undeva de unde nu ma asteptam vreodata sa vad vreodata ca vine lumina: de pe fundul bazinului. Pentru cei care au avut vreodata un moment in care sa simta ca se sufoca, poate din cauza ca se afla intr-o apa, ceea ce ii ghideaza spre suprafata este lumina care o vad deasupra. De data aceasta vazusem lumina de pe fundul bazinului, e drept fiind o distanta mica pana acolo.

Multa vreme cautam in exterior ceea ce ne dorim, cand de fapt ceea ce cu adevarat ne implineste, satisface si ne bucura se afla in interior, exprimat atat de imaterial in lucruri marunte si atat, atat importante, pe care sufletul si le doreste si le cauta.

Pentru ca sufletul nu stie cum sa ajunga la starea de echilibru atat de necesara lui, la pacea mintii dupa care tanjeste, pornim pas cu pas orientandu-ne dupa o lumina pe care o vedem in exterior, ca apoi, incet, agale, sigur, ajungem la a ne vedea propria lumina interioara.

In relatiile de coaching pe care le am, ca si in viata de zi cu zi, imi place sa spun ca rolul meu este sa pun reflectoarele pe oameni, sa isi descopere ei insisi acea lumina care ii face sa straluceasca, sa isi gaseasca, regaseasca, sa isi pastreze echilibrul interior, motivatia care ii impinge spre lucruri incredibil de frumoase, umane, aproape divine.

Darul pe care il am este ascultarea atenta a fiecarui om, abilitate in care am m-am antrenat in ultimii 3 ani. E singurul „sport” pe care il practic constant si in care ma numesc antrenor. Antrenor de oameni in viata lor de zi cu zi, in care rolul meu este sa ii conectez pe fiecare in parte cu ei insisi, cu valorile si visele lor.

Daca tot ai un vis, macar sa fie unul maret, nu?

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Gloria, faima, realizarile profesionale se masoara concret si in veniturile obtinute. Am publicat graficul cu veniturile obtinute in ultimele 8 luni si cineva m-a intrebat cum am reusit sa am o asemenea crestere. I-am spus ca voi scrie un articol, pentru ca sunt cateva lucruri de povestit.

Acum cateva luni eram depasita de sumele pe care le aveam de plata la persoane fizice si atunci mi-am redactat un obiectiv financiar, care sa functioneze pe toate planurile. La mijloc de decembrie pot sa spun ca am ajuns in echilibru si nu mai cheltui in avans inainte de a incasa, ceea ce pentru mine este un salt financiar.

Un cuvant magic, luat din coaching a fost sa imi spun mereu „schimb cadrul de referinta”, ceea ce nu as putea sa va explic ce inseamna exact, dar atat de bine a functionat, incat il folosesc de fiecare data cand mintea nu gaseste solutii la indemana pentru a solutiona o problema financiara sau de alta natura.

Mi-am dorit sa incep sa castig si din activitatile de trainer si am inceput sa cer bani pentru prestatia mea ca formator sau facilitator de discutii, am avut o ocazie si apoi nu am mai avut nici o cerere. In schimb, m-am trezit eu trimisa la cursuri de formare profesionala, pentru ca imi place sa invat si imi place sa fiu pregatita in domeniul meu de activitate. Am evaluat in Bani facilitatile primite (masa, cazare) si au depasit cat as fi putut cere eu daca eram eu insami trainerul.

Mi-am dorit sa calatoresc, m-am trezit trimisa in delegatii la Bruxelles, in Bucuresti si in tara. Intre timp imi imbunatatisem abilitatile de negociere si contractare, imi recunoscusem (eu cu mine) realizarile profesionale pe care le-am avut in prezent, dar si diverse alte perioade de activitate. Am evaluat in Bani pregatirea profesionala primita gratuit, diurna adaugata. N-am pus aici transportul cu avionul de exemplu sau cazarea la Bruxelles pentru ca as fi sarit mult din grafic si apoi le-am considerat ca fiind prinse in bugetul institutiei in care lucrez.

Am vrut sa vand din stocuri, din tablourile pe care le facusem pana acum. Pretul cu care spusesem initial ca vand nu a functionat, atunci m-am gandit sa vand o copie fotografiata la un pret mic. N-am gasit nici un fotograf si eram plina de nervi. Am vandut originalul atunci la un pret negociat si acceptat de ambele parti. Am castigat de 4 ori mai mult decat as fi vandut copia fotografiata. Pot sa reproduc in continuare originalul si sa vand ideea creata de mine.

Mi-am dorit sa fac tratament pentru crizele spate, dar fara sa intru in concediu medical! Am vrut mult de tot sa merg la piscina, dar nu aveam bani de abonament, in schimb la hotelul la care am stat aveam o piscina la dispozitie si orificii prin care venea apa calda si imi facea masaj subacval. Am gasit oameni care au inceput sa ma invete sa inot corect. Astfel, am fost si la munca si in delegatie si la tratament.

Am vrut masaj si o colega pe care am „initiat-o” in gradul 3 in Reiki mi-a platit o sedinta de masaj profesionist. M-am intors acasa si am oferit oportunitatea unui om sa isi schimbe meseria si sa practice masajul pe mine si acum il recomand deja mai departe.

Am vrut bradut impodobit de Craciun si am primit de la colegii pe care i-am sprijinit cu toate resursele si toate fortele cea mai frumoasa coroana de brad impodobita vreodata cu beculete, conuri de brad, margelute, nuci, coji de portocala, fundita, 4 lumanari rosii.

Am ramas fara lichiditati financiare in delegatie si eram in imposibilitatea de a plati factura de la hotel si m-a apucat deznadejdea si plansul ca iarasi sunt nevoita sa imprumut de la persoane fizice, pe care nici macar nu le cunosc. Cu toate astea am spus ca am probleme cu finantele personale si am primit sprijin de la o persoana pe care o ajutasem impreuna cu colegii sa se trateze, sa ajunga la doctor si sa faca saltul ca nu este necesar sa platesti alti bani pentru servicii medicale, atata vreme cat esti deja asigurat.  Suma care o am de plata la acea persoana nu e la termen.

Am vazut un om cu o moneda de 50 de bani in mana care imi povestea cum a vrut sa dea cuiva acea moneda care cerea bani si a fost desconsiderata. I-am simtit nevoia de a darui si l-am intrebat daca vrea sa imi dea mie acea moneda si l-am facut fericit ca poate sa o daruiasca cuiva care primeste.

Dupa toate lucrurile astea am inteles ca echilibrul il gasesti atunci cand daruiesti si primesti pe masura. Vorba reclamei… si primitul se simte bine, nu numai daruitul.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Lista articolelor din seria: O calatorie interioara

1. Ocna Sibiului – Lumina vine din interior
2. Jurnal de calatorie – 3 in 2 zile la Bruxelles

Dupa doua ore de somn furate toata noaptea ma trezesc la ora 4 sa ma indrept spre aeroport. Ametita, extenuata, cu dureri de spate, linistita totusi. De data asta nu calatoresc singura ci cu doua colege si nici nu mai am de gand sa trag pe nimeni dupa mine, ci dimpotriva sa urmez pe cat pot si cand consider necesar sa preiau initiativa. Am nevoie sa ma relaxez, dupa o perioada cand am facut multe chestii diferite si la intensitate maxima, ca sa pot sa fiu functionala la intalnire.

Mi-am fragmentat drumul si o sa iau un taxi pana in Unirii si de acolo masina 783. Ma intalnesc la aeroport cu fetele, ne facem checkingul si haladuim prin magazinul de parfumuri unde profit de ocazie sa imi pun parfumul meu favorit, Cerutti 1881. De cumparat altadata, suntem pe buget de austeritate deocamdata.

Plecasem cu gandul ca ma dau cu avionul, bem cafeaua in aeroport si ne luam micul dejun in avion. Prea batut in cuie acest gand, caci desi am zis ca nu imi mai trebuie cafeaua de la barul din aeroport, avionul are jumatate de ora intarziere din cauza cetii de la Bruxelles, asa ca ne indreptam toate 3 sa luam cate ceva de baut si sa povestim. Nu le stiu pe fete prea bine, ne-am intalnit de cateva ori dar le aud povestind despre experientele lor si unde m-as putea eu simti mai bine ca acolo unde oamenii isi deschid sufletul? Ne iau povestile asa de tare ca nici nu auzim cand se anunta imbarcarea, noroc ca ceasul uneia dintre noi se trezeste si ne repezim spre poarta.

Ma gandesc la mesajul pe care nu l-am auzit, apoi la reguli pe care in general nu le respect si care imi dau batai de cap. Doar mergem la Comisia Europeana, de unde avem de implementat niste regulamente.

Locul meu este la margine, intre mine si fata care merge la Bruxelles sa isi vada prietenii si sa asculte un concert cu Andre Rieu este un loc liber. Se fac pregatirile de decolare si vin mesajele cu procedurile de stat in scaun si in diverse situatii. Incerc sa fiu prezenta, ca sa ma pot relaxa de tot tumultul gandurilor si vad cum este sa urmez reguli. Retin din toate desenele si mesajele pe care le transmit: Inainte de a pune masca unui copil (si a-l salva pe acesta), asigurati-va ca v-ati pus dumneavoastra intai masca.

foto by aprilbell

Incep sa povestesc putin cite putin cu fata de alaturi si scot aparatul de fotografiat pentru ca vreau sa prind norii si ma mut pe scaunul de langa ea. Fiind la geam ma ajuta cu luatul cadrelor si cu ocazia asta mai invat si eu functiile aparatului pe care il am de ieri. Imi facuse instructajul o prietena, dar nu imi strica sa mai practic cu cineva.

Mi-e foame, micul dejun cald il savurez, vreau sa mai cer o chifla, dar colega mea de scaun nu ii trebuie asa ca o iau si pe a ei. Din toate discutiile pe care le-am avut in ultimele zile cu oamenii despre operatorii aerieni toti am fost de acord ca TAROM ofera cele mai bune servicii. Cel putin  la capitolul hrana oferita nu ii intrece nimeni.

Ma gandesc si la antrenata mea, care este comandant de avion la TAROM si, cunoscand si apreciind un om din interiorul acestei companii mi-e si mai drag sa zbor cu ei.

Ma uit din cand in cand la monitoarul din fata ochilor care ne face prezenti pe unde zburam: acum suntem deasupra Romaniei, acum deasupra Europei, apoi o imagine cu avionul deasupra lumii. Vad altitudinea, timpul de parcurs ramas, distanta. Ma relaxeaza sa combin aceste informatii cu norii albi, atat de albi ca nu ma poate convinge nimic ca nu e zapada pe o platforma muntoasa. Vad aripa avionului, mesajul scris pe aripa cum sa nu depasim acea zona. Ma intreb cum as putea sa depasesc aripa aia totusi sau cui se adreseaza.

Ma duc spre toaleta, desi memoria mea spune ca e un loc stramt unde nu ai loc sa te invarti si mai bine astept aterizarea. Nu, e in regula, ai loc de desfasurare. Vreau sa trag apa si nu vad e unde. Incep sa citesc ce scrie pe pereti, gasesc butonul pentru eliberat toaleta, dar apa de la chiubeta nu se scurge repede. Mai citesc un mesaj care spune stergeti chiuveta pentru urmatorul pasager, ma uit la apa care nu se scurge si imi zic: reguli, reguli, dar totusi nu o sa stau aici pana se intoarce avionul la Bucuresti. Ii zic stewardului ca are o chiuveta infundata si ma linisteste ca in avionul acela apa se scurce incet. No, parca as fi acasa.

Irina Aiacoboae

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Obiectivul meu pe plan financiar incepe sa prinda elegant contur.

Prima etapa este identificarea intentiilor: renuntarea la datoriile externe si sa ajung la o gestiune lucida a aceleasi cantitati de bani lunara, pe care sa o adminstrez cu lejeritate. Mi-am angajat si niste Ministrii.

Primul rand m-am gandit la ce renunt si la ce nu renunt. Apoi am vorbit cu Ministrii mei si le-am trasat dat niste sarcini pe fiecare domeniu din viata.

foto by cobrasoft

Ministerul Finantelor si Economiei: Cunoasterea realista a incasarilor si platilor.

Finante: Situatii financiare exacte, care sa cuprinda atat fluxurile de incasari curente cat si consumurile, stocurile si resursele existe si disponibile. Cuvant de ordine: vointa.

Economie: Intrebare: Cum as putea sa ma incadrez in bugetul disponibil?

Ministerul Turismului: Practicam turismul intern (vizita la parinti, prieteni, etc). Nu refuzam oferte gratuite. Dar ne gandim de doua ori. Deviza: ne simtim bine oriunde!

Ministerul Administratiei si Internelor

La Interne cascam ochii la orice tentatie financiara si de consum. Ne intrebam: Pentru ce vreau acel lucru? La ce imi foloseste? Exista altceva ce as putea folosi?

La Administratie reformam sistemul de gandire.

Cuvant de ordine: disciplina mintii.

Ministerul Educatiei si Dezvoltarii: continuam dezvoltarea personala accesand resurse free sau cu costuri reduse si invatam tot ce avem nevoie de la oamenii si sursele de viata cu care intram in contact zilnic. Parola de acces: modestie.

Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale

La Munca: obiectivul este ca munca sa fie cu bucurie, fara oboseala, truda sau istovire si cu rasplata financiara. Intentie: sa nu ne multumim cu prea putin!

Pentru Pensie gandim in perspectiva planuri de investitie.

La Familie: gestiunea impreuna a bugetului, clara, fara ascunzisuri.

Ministerul Sanatatii: Taiem din antiinflamatoare si analgezice. Le inlocuim cu leacuri pe cat posibil naturale si folosim puterea mintii de vindecare. Evitam accidentele fiind prezenti.

Incurajam atat dieta financiara cat si cea alimentara. Readucem alimentatia la rolul ei de hrana in viata si ne luam bucuria si placerea din celelalte domenii.

Ministerul Transporturilor: orice mijloc de transport are beneficiile lui.

Ministerul Telecomunicatiilor: vorbim doar cand avem chef de vorbit, preferam sa ascultam cat mai mult cu putinta.

Ministerul Culturii si Patrimoniului National:

Scriem, pictam, cream. Practicam simplitatea.

La Culte: Imbunatatim relatia cu Divinitatea si rugam ca ingrijararile si temerile noastre sa fie transmutate. Practicam detasarea, relaxarea, credinta.

Intrebare: Care este rolul si misiunea mea?

Vrei Guvernul meu? Ti-l dau si tie!

Am angajat si un Prim Ministru, care preia sesizari, reclamatii si, mai ales sugestii si idei! Dar sa stiti ca le preiau si le dau mai departe! Dati cu ele!

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Ce ai mai invatat din experienta respectiva?

Cred ca unul din primele lucruri pe care le-am realizat atunci a fost ca ceea ce facuse individul respectiv nu era ceva personal. El isi alesese sa isi castige existenta practicand meseria de escroc, exploatand dorintele imediate ale femeilor de dragoste, nerabdarea si neatentia lor. Gandul asta m-a facut sa ma detasez de propria mea experienta, sa incep sa gandesc limpede si chiar sa il iert. Faptul ca eu am interactionat cu el la maniera aceasta pentru mine insemna ca eu am de invatat niste lectii, pe care altadata le-am ignorat. Acum pe langa dezamagirea sentimentala aveam de invatat si o lectie financiara pe care am plati-o cu varf si indesat. Probabil ca altfel nu as fi inceput sa ma trezesc la maniera asta.

Faptul ca l-am iertat nu m-a facut sa imi spun ca o sa il pedepseasca Cineva acolo Sus pentru asta, decat pentru un moment. Atata vreme cat pe Pamant exista institutii abilitate sa stabileasca o pedeapsa pentru o infractiune de talharie savarsita e treaba mea sa cer lucrul acesta acolo unde traiesc si nu sa las altuiva sarcina asta.

Am aflat atunci ca un escroc nu insista. El propune odata, pentru ca asa cum zicea politistul, chiar daca una refuza sunt multe gaste de unde isi poate gasi o victima.

M-am intrebat care a fost gandul premergator acestei intalniri. Observasem ca nu o data barbatii dispareau brusc din viata mea pentru o perioada. Atunci mi-am zis ca ca probabil si eu fac acelasi lucru si Eu o sa stau intr-o relatie. Numai ca am stat ca o stanca exact in relatia cu un infractor. Nu m-am clintit, nu am vazut, nu am vrut sa aud nimic, am mers pana la capat cu ochii inchisi. Am stabilit de la inceput conditiile de intalnire si ziua si chiar si atunci cand am avut ezitari el a reusit sa ma intoarca la planul initial. Pentru ca si eu ma tineam cu dintii de reguli stabilite de la bun inceput.

Nu stiam ce inseamna sa fii flexibil, sa negociez, sa spun Nu intr-o relatie. Nu stiam cat vreau sa dau, pana unde, care imi sunt limitele, care imi sunt conditiile. Nu stiam cum functionez eu, cum as fi putut sti cum functioneaza altcineva?

Ai schimbat ceva de atunci?

Da, sunt mult mai flexibila si mai deschisa. Ascult, vad ce imi convine, ce nu, negociez o solutie comuna atunci cand este posibila, accept ca uneori pot sa nu inteleg un om, asa cum nici eu nu sunt inteleasa cateodata si sa mergem mai departe.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.

Continui seria articolelor despre bani, incredere, prietenie incepute saptamanile trecute.

- Cum au continuat lucrurile?

Dupa alte cateva zile m-au chemat sa imi spuna cum avansasera in ancheta si sa discutam ideea mea despre flagrant.

Am fost surprinsa sa constat ca deja m-au pus sa indentific pe cel cu care ma intalnisem din 5 fotografii pregatite. L-am ales fara ezitare pentru ca am stat ca sa mi-l amintesc si m-am uitat minute in sir la fotografiile pe care i le facusem cu webcam-ul si acum ii stiam fiecare trasatura si particularitate.

Politistul meu mi-a spus mandru ca deja il cunosc, mi-a spus numele si varsta reala, de unde este, mi-a aratat ca dintr-o plangere au un dosar intreg, dar nu a vrut sa imi dezvaluie cum au ajuns sa intre in posesia acestor informatii.

Cu flagrantul nu am reusit sa avansam, pentru ca ei nu au resurse sa aloce unei astfel de operatiuni (acolo am vazut un singur calculator vechi de 10 ani intr-o incapere dintr-o cladire care este efectiv in paragina). Din pacate prietenei mele i s-a facut teama ca ea, ca civil, sa fie implicata intr-o astfel de operatiune, desi politistii ma asigurasera ca e doar o formalitate. Pana la urma au spus ca il vor prinde oricum, dar flagrantul ar fi grabit lucrurile si ar fi adus o proba in plus asupra calitatii lui de escroc. La urma urmei cerusea un sprijin, acolo ei unde nu au resursele financiare necesare.

Tinand cont de faptul ca politia l-a mai prins si in alt caz cel putin, dar l-au eliberat ca nu avusesera probe suficiente, l-am intrebat pe politist: de data aceasta cum se va dovedi? La care el imi spune: Nu ne-ati lasat un plic?

- Cand o sa ne spui numele lui?

Imediat ce politia o sa il prinda efectiv.

- Ce crezi ca poti sa inveti din experienta aceasta?

Imediat dupa ce am iesit din socul ca am putut sa fac o asemenea prostie si sa ma las astfel pacalita am inceput sa inteleg cum as fi putut evita o astfel de situatie.

In primul rand mi-a devenit clar ca, de fapt, nu avem nimic de demonstrat nimanui. Oricine iti cere vreodata sa demonstrezi ceva vine pentru ca tu inca nu esti sigur pe tine si orgoliul te va impinge sa vrei sa convingi pe altii despre lucrul contrar pe care vrei sa il ascunzi. Cu cat orgoliul si nesiguranta este mai mare cu atat vei fi mai indarjit. Cine stie exact cine este, cu bune si mai putin bune, se accepta pe sine si este acceptat ca atare.

Mi-am dat seama ca prietenia si increderea nu se pot cladi in cateva zile. Ca poate fi doar un inceput, dar restul se cladeste pe parcurs. Ca sunt utile si folositoare recomandarile, nu numai in relatii, ci in general in viata.

- Ai reusit sa schimbi ceva aici?

Da, dupa ce am vazut ca daca m-as fi consultat atunci cu cineva si as fi ascultat o alta parere despre ce imi cerea acel barbat as fi inteles ca nu este in regula o astfel de atitudine.

De exemplu am vrut sa imi schimb providerul de internet fiindca am primit o oferta avantajoasa din punct de vedere financiar care mi-ar fi placut. Insa, inainte de a mai lua o decizie care avea si o tentatie financiara, m-am dus si am intrebat doi vecini de pe scara daca au fost multumiti de serviciile acelei firme si am aflat ca nu isi respectasera promisiunile din contract si avusesera probleme de conectare cu ei. Poate ca intre timp isi remediasera deficientele, dar pe piata din bloc aveau o bila neagra de 2 ani si nu m-am riscat.

Interesant este ca acum oamenii imi dau tot felul de recomandari chiar fara sa le cer. Intrasem intr-o zi intr-un magazin de carne si am cerut unul din produsele expuse in vitrina. Vanzatoarea se uita senina in ochii mei si imi spune ca nu il mai are, apoi adauga: sper ca ati inteles, nu pot sa vorbesc tare, dar va stiu ca veniti adesea in magazin si mai bine veniti maine sa il cumparati, aducem proaspat. Ii multumesc ca a fost asa draguta, iau altceva si plec nedumerita. Chiar asa celebra nu am devenit si cred ca intrasem prima sau a doua oara in magazinul respectiv. Dupa o vreme ma dumiresc: am devenit receptiva la parerile si experienta celorlalti si ei se exprima liber, chiar fara sa mai intreb uneori.

Despre alte lucruri experimentate de prietena mea veti citi saptamana viitoare.

Cu drag,

Irina Aiacoboae

Antrenor de Viata

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare.