Despre inteligenta

Articol de Adrian Popescu

Inteligenta este putinta de a vedea si reproduce obiectiv cele ce exist? si se intampla.

Acum, la inceputul erei informationale, lucrurile incep insa sa se schimbe. Daniel Goleman, sustine ca inteligenta emotionala (EQ) este cel putin la fel de importanta ca si IQ-ul (coeficientul de inteligenta), in determinarea traiectoriei vietii noastre.

Inteligenta emotionala se refera la modul in care oamenii isi folosesc emotiile. Capacitatea de automotivare, de autocontrol, de entuziasm si tenacitate. Acestea nu sunt nicidecum mostenite si, cu cat pot fi inoculate mai devreme copiilor, cu atat acestia au mai multe sanse de a-si folosi capacitatile intelectuale si, implicit, de a avea mai mult succes in viata.

Un alt tip de inteligenta care poate face diferenta este: inteligenta interpersonala. Aceasta reprezinta capacitatea de a-i intelege pe ceilalti: ce ii motiveaza, cum muncesc si cum cooperezi cu ei. Este foarte probabil ca vanzatorii de succes, politicienii, medicii si liderii spirituali s? fie persoane cu un inalt grad de inteligenta interpersonala.

Inteligenta intrapersonala este capacitatea omului de a-si forma un model precis despre sine ?i de a putea folosi acel model pentru a ac?iona eficient in viata.

Este necesar s? ne revizuim ideile despre inteligenta, pentru a include diversitatea factorilor care determina succesul in viata. Ceva asemanator se poate spune si despre educatia in sine. Noile dezvoltari tehnologice, in special cele asociate cu tehnologiile informationale, ne pot determina sa reconsideram, in viitor, modul in care privim procesele educationale. Elanul brusc al schimb?rii tehnologice creeaza o mai rapida rasturnare a profesiilor decat s-a intamplat vreodata.

Educatia nu mai poate fi privita ca o treapta pregatitoare, inainte ca individul sa inceapa sa munceasca. Pe masura ce tehnologia se schimba, in mod necesar se schimba aptitudinile si domeniile de expertiza. Chiar dac? educatia e privita din punct de vedere vocational, ea asigura aptitudinile necesare muncii, majoritatea observatorilor fiind de acord ca acum, in era informationala, educatia continua reprezinta cheia succesului in viata, si mai ales in afaceri.

Robert Kiyosaki vorbeste in cartea sa, „Inainte de a demisiona”, despre viitorul muncii ?i al angajatilor, semnalând faptul ca angajatii de astazi reprezinta un fenomen nou.

Se stie ca in era agricola cei mai multi oameni erau intreprinzatori. Majoritatea erau fermieri ce lucrau pamantul regelui. Ei nu primeau salariu de la rege. De fapt, era invers. Fermierul ii pl?tea regelui o taxa pentru dreptul de a folosi pamantul. Aceia care nu erau fermieri erau comercianti, adica mici intreprinzatori. Majoritatea copiilor crescuti in familii de intreprinzatori au calcat pe urmele parintilor, devenind, la randul lor, intreprinzatori. Din nou, o chestiune de educatie.

In timpul epocii industriale, cererea de angajati a crescut. Ca raspuns, guvernul a preluat sarcina educatiei in masa si a adoptat „sistemul prusac”, cum il denumeste Kiyosaki, dupa care sunt organizate majoritatea sistemelor de educatie la nivel mondial, in ziua de azi. Cert este faptul ca acest sistem are ca scop producerea de angajati in masa. Desigur, este din nou vorba de educatie.

Eu si tu am fost sfatuiti adesea: „mergi la scoala, ia note bune, ca sa obtii o slujba buna!” Dar niciodata n-am auzit cuvintele: „mergi la scoala ca s? devii un intreprinzator bun!”

Afla mai multe despre cele 10 tipuri de inteligenta in programul audio: “Puterea emotiilor in viata si in afaceri”, in lectura lui Adrian Popescu.

Motivatie!

Psih. Adrian Popescu

Porneste cu finalul in minte

Articol de Mihai Petrea

Uitandu-ma la ce exemple avem majoritatea dintre noi, in familiile noastre, am simtit nevoia si unui astfel de articol. Viata este asemeni unui joc cu propriile lui reguli, iar ca orice joc daca nu are o miza, va deveni anost si plictisitor atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.

Inchipuieste-ti un meci de fotbal la care am inlaturat portile, oare cine ar mai juca? Sau pentru cat timp? Tot astfel si cu viata ta, daca nu urmaresti o miza, sau mai multe, treptat va deveni o rutina apasatoare si amara.

Fa un exercitiu de imaginatie. Imagineaza-ti ca ai saizeci de ani si te uiti in urma la viata care s-a scurs. Cum o vezi? Te uiti cu mandrie si spui: Uoau, ce viata am avut!!!…???…..sau iti pleci privirea in pamant? Viata va trece oricum, indiferent cum o vei traii.

In alta ordine de idei, eu nu incurajez cariera in detrimentul familiei. Se spune ca pe patul de moarte nimeni nu a regretat ca nu a petrecut mai mult timp la serviciu, ci ca nu a petrecut mai mult timp alaturi de cei dragi. Tu, ce vei regreta?

Viata pe care ti-o pregateste societatea de astazi, nu este viata, ci este doar existenta. Daca te lasi incadrat in tiparele majoritatii, nu vei fi decat un „cadavru” umblator, care asteapta si moartea fizica. Fiecare zi din viata ta ar trebui sa fie o adevarata sarbatoare, caci este un dar nepretuit. In schimb societatea ti-a transformat viata intr-o insiruire de sarcini, corvezi, probleme de rezolvat, indatoriri,”drepturi”, obligatii, iar ca supapa de eliberare a presiunii acumulate ti-a mai lasat cateva zile de sarbatoare pe an.

In acele zile, trebuie sa te relaxezi, si sa te bucuri de viata, asa la comanda, cat si in ziua respectiva, deoarece doar atunci, cineva a hotarat sa fie sarbatoare. Nu ti se pare cam artificial? De ce sa ma simt bine si sa ma bucur ca traiesc doar in 15…18….si 25 ale anumitor luni? In rest ce-mi ramane? Majoritatea oamenilor nu sesizeaza acest aspect si ajung sa faca sant adanc intre locul in care dorm si locul in care muncesc…..un sant atat de adanc incat dupa o vreme orice incercare de iesire din el devine sortita esecului. Nu face si tu asta.

Ce ar fi de facut? Nu uita titlul acestui articol, porneste cu finalul in minte. Adauga o miza sau mai multe, vietii tale. Daca totusi trebuie sa te angajezi si sa muncesti pentru realizarea viselor altor persoane, ok, fa-o, dar fa-o planificat. Cu alte cuvinte stabileste-ti un termen sau un obiectiv de realizat prin acel serviciu, apoi da tot ce ai mai bun la locul tau de munca, astfel incat sa iti realizezi cat mai repede ceea ce ti-ai propus, apoi paraseste acel serviciu si incepe sa traiesti. Spun asta deoarece majoritatea oamenilor nu se angajeaza undeva, avand si un scop in minte. Ei se gandesc doar la cum sa-si plateasca facturile in luna urmatoare. Apoi va urma o alta luna…apoi o alta luna…si pe furis intreaga viata. Unii oameni lasa impresia ca s-au nascut doar pentru a manca, a plati facturi si impozite si a se inmultii. Oare sa nu fim decat niste iepuri mai mari? Ce trist!

Tu nu trebuie sa uiti cine esti cu adevarat, asta presupunand ca stii deja. Esti o fiinta vie care isi cauta implinirea pe acest pamant. Problemele apar in momentul in care ne indragostim si credem intr-o imagine pe care ne-am creat-o vis-a vis de persoana noastra, imagine care de cele mai multe ori nu are nici o legatura cu originalul. In aceasta imagine tu te inchipui ca iti sta bine, sau chiar iti doresti, sa fi inginer, politician, om de afaceri, fotbalist…insa dupa un anumit numar de ani incepi sa te intrebi, de ce nu esti fericit in sufletul tau.

Raspunsul ti-l dau chiar eu, acum, esti nefericit deoarece implinirea nu a fost una dintre mizele vietii tale. Umbra de care te indragostesti si in care crezi, inchipuindu-ti ca esti chiar tu, nu poate cunoaste nici un fel de implinire. Implinirea ta ca om, nu are nici o legatura cu mersul la un serviciu anost o viata intreaga, la a da ordine sau chiar striga la subalterni, deoarece si la tine striga altii, la a scrie rapoarte la serviciu, la a aseza salam si cascaval pe rafturile unui supermaket, la a stresa oamenii incercand sa le vinzi o asigurare sau un sapun, …..etc.

Sa nu ma intelegeti gresit, toate aceste meserii sunt nobile asemeni celor care le-au inventat, insa ele devin o tragedie cand sunt transformate in principalul obiectiv al vietii unui om. Tu nu trebuie sa uiti niciodata care este scopul sau misiunea ta aici, iar restul, indiferent ca sunt slujbe, afaceri, scoli…sa fie doar etape bine stabilite in calea ta catre implinire, cat si a celor din jurul tau. Spun ca si a celor din jur, deoarece daca vei ajunge totusi pe muntele succesului insa vei constata ca ai ramas singur, probabil te vei arunca de acolo!

Mihai Petrea