Rezistenta la schimbare. Si ingerii mai cad, nu-i asa?

Articol de Irina Aiacoboae

Cine a spus ca singurul lucru constant in viata este schimbarea, nu stiu. Stiu ca doar trecem invariabil prin acest proces de evolutie constient sau inconstient.

Inconstient trecem atunci cand nu realizam ca multe din efectele pe care le resimtim in viata sunt ca rezultat al dorintei de schimbare si de evolutie permanenta pe diferite planuri.

Cand apare schimbarea?

Schimbarea intervine atunci cand ne saturam de realitatea pe care o percepem si dorim sa ne cream o alta realitate care sa se manifeste in ceea ce ne dorim sa fim, realizam, avem in viata.

Cum se manifesta schimbarea?

Orice proces de schimbare a credintelor si convingerilor umane, creat de-a lungul vietii fiecaruia dintre noi, ca urmare a experientelor personale care au generat propriile convingeri, dar si a celor pe care le-am asimilat din exterior, din mediul in care ne-am format, crescut sau evoluat este un proces natural care presupune atat urcusuri (perioade de entuziasm, bucurie, incredere) cat si „caderi mentale” (dificultati de adaptare, indoiala, temeri, lucruri care vin din trecut sa infirme ca nu este posibil ceea ce ne dorim sau care, dimpotriva, sa ne sprijine sa ne modificam perceptia pe care o avem asupra realitatii si sa rescriem credintele personale).

Cand are efect schimbarea?

Schimbarea propriu zisa are loc doar in conditiile in care exista un angajament la a creea ceva diferit, transpuns in practica prin noi idei, actiuni care sa duca la o schimbare de atitudine si comportamentala. Altfel, realitatea pe care vrei sa o transformi va ramane tot la stadiul de informatie si cunostinte.

Constient sau inconstient?

A fi constient de posibilitatea aparitiei acestor „caderi mentale”, inseamna a nu le acorda semnificatie ci a le vedea ca proces natural, a te transforma intr-un observator al propriilor ganduri si stari fizice si emotionale, a te detasa, pentru ca deja stii ca sunt rezultatul rescrierii unor noi credinte. Ele nu ar aparea daca nu ar exista un „inceput” de credinta. Si cum nu poti sa fii mai mult sau mai putin insarcinata, inseamna ca deja este credinta infiripata si te transforma. Orice semn de indoiala este o oportunitate de a vedea in spatele ei credinta, orice lucru care apare si este oposul a ceea ce iti doresti o ocazie de transformare.

Cat dureaza acest drum, cate momente de descumpanire/incredere/impacare nu stiu. Depinde de fiecare.

Calatorie placuta.

Irina-Elena Aiacoboae

Antrenor de Viata

Un alt fel de castig

Articol de Anca Rugina

Ma intrebam ce mi-ar placea sa cuprind in tema de licenta si mi-au venit in minte “beneficiile secundare”, adica ce castigam din comportamentele la prima vedere nepotrivite pe care le perpetuam desi nu ne incanta, spunem, si pe buna dreptate.
Cu toate ca indrumatorul meu mi-a marturisit, fara nicio suparare, ca suna mai degraba a titlu de roman decat a lucrare stiintifica, ma simt indemnata sa ma uit mai de aproape.
Lasa ca in timpul studiului si exersarii exercitiilor de programare neuro-lingvistica am tot invitat, aceste castiguri de roluri secundare zic, la lumina si dezvaluire. Si inca, de atunci incoace, a devenit un obicei de a orienta, in acest mod nou insusit, reflectorul atentiei catre ce fac sa se intample si ce nu.
Ceea ce-am priceput si integrat in timp, este ca orice strategie, comportament, actiune pe care o desfasor si care aparent imi e potrivnica, nu ma (mai) slujeste, vine cu un mesaj valoros, o fateta care m-ar putea favoriza, din care as avea de invatat, numai de-as trece de fatisul paradox. Ceva care nu-mi convine sa aiba utilitate?!
Etichetandu-le drept lucruri care nu-mi plac si de care vreau sa “scap”, dependente, deprinderi nefolositoare, posibil sa mi le inradacinez si sa justific insistenta producerii lor.
Cum altfel?
Cand ma uit, cu spatiu, acceptare si curiozitate, mai ales ca oricum manifest ce afirm ca nu-mi place, sunt pregatita sa primesc ceea ce-mi comunic pe aceasta cale mijlocita.
Ca intentia e sa ma protejez, sa ma feresc, sa-mi fie usor, sa-mi aduc atentia asupra mea sau sa mi-o distrag de la alte aspecte, intotdeauna mesajul e legitim si as face bine sa il aud si sa ma asigur ca “beneficiul” intentionat se petrece in continuare.
Dar cum, daca modalitatea de a razbate la mine mi-e acum neprielnica?
Printr-o alta. Actuala si potrivita momentului, nivelului meu de deschidere si intelegere.
Trecerea poate fi mai putin spontana si simpla. Necesita observare, practica si fireste, recompensarea “pasilor” noi.

Ce castig poate izvori de aici?

Un plus de armonie si echilibru. Mai putina gravitate, si cine stie, un suflu nou de viata.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro